1. COMPETENŢA MATERIALĂ
Competenţa materială este criteriul cu ajutorul căruia se stabileşte care dintre organele judiciare de grade diferite pot soluţiona anumite cauze.
Judecătoria este instanţa care funcţionează în mai multe localităţi din fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
Din punctul de vedere al competenţei materiale, putem spune că judecătoria are competenţă generală.
În raport de acest criteriu, au fost stabilite în competenţa judecătoriei anumite cereri.
Astfel, cererile pe care le formulaţi în materie civilă al căror obiect are o valoare ce nu depăşeşte 5 miliarde lei, precum şi cele de împărţeală judiciară, cererile în materie succesorală, cererile neevaluabile în bani precum şi cele privind materia fondului funciar, inclusiv cererile de drept comun formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar, sunt de competenţa judecătoriei.
La judecătorie introduceţi şi cererile referitoare la relaţii de familie şi acte de stare civilă, respectiv cereri de divorţ, cereri privind obligaţia legală de întreţinere, încredinţarea şi stabilirea domiciliului minorului din afara căsătoriei, cereri având drept obiect încuviinţarea purtării numelui de către copilul minor şi înregistrarea ulterioară a naşterii minorului, cereri privind anularea, completarea şi rectificarea actelor de stare civilă, stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, acţiunea în tăgadă paternităţii copilului născut din căsătorie şi contestarea recunoaşterii paternităţii.
Cererile formulate în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, precum şi cererile privind emiterea somaţiei de plată, potrivit Ordonanţei de Guvern nr. 5/2001 şi acţiunile în anulare în această materie până la 1 miliard lei, se soluţionează tot de către judecătorie.
Această instanţă judecă şi plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, respectiv plângerile contravenţionale şi împotriva actelor administrative emise în cadrul procedurilor administrative prevăzute de Legea nr. 18/1991.
Citește și Lecția de drept. Cererea de suspendare provizorie a executării silite
De asemenea, la judecătorie introduceţi şi cererile formulate în orice alte materii date prin lege în competenţa lor, cum sunt: cereri privind punerea sub interdicţie, declararea dispariţiei şi a morţii, cereri de acordare a personalităţii juridice a asociaţiilor de proprietari, conform Legii nr. 114/1996, cereri având drept obiect lămurirea înţelesului, întinderea sau aplicarea dispozitivului propriei hotărâri, cereri privind completarea propriilor hotărâri în cazul omisiunii pronunţării asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Instanţa ierarhic superioară judecătoriei este tribunalul care funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
Anumite cereri pot fi introduse direct la tribunal, respectiv: cele pe care le formulaţi în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Tribunalul soluţionează şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţii de apel, cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială, cererile privind încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei, cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi cererile având drept obiect recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine.
Totodată, tribunalul verifică legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate de judecătoriile din raza sa de competenţă.
Astfel, tribunalul este şi instanţă de control judiciar, respectiv instanţă de apel şi de recurs.
Ca instanţă de apel, tribunalul judecă apelurile pe care le declaraţi împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în cererile de divorţ, în cererile privind filiaţia şi raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori, în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Cererile de recurs care pot fi soluţionate de tribunal privesc hotărârile pronunţate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, de exemplu: în cererile de stabilire majorare, reducere şi sistare a obligaţiei de întreţinere, cererile privind măsurile asiguratorii, plângerile împotriva proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
De asemenea, tribunalul judecă şi cererile în orice alte materii date prin lege în competenţa lui, cum sunt: contestaţia în anulare şi revizuirea îndreptate împotriva propriilor hotărâri, cererile de îndreptare a greşelilor materiale din propriile hotărâri şi încheieri, conflictele de competenţă dintre 2 judecătorii din circumscripţia sa teritorială.
Citește și Lecția de drept. Informează-te înainte să pleci la muncă în străinătate și alege cu atenție oferta!
În România funcţionează un număr de 15 curţi de apel care verifică legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate în materie civilă de judecătoriile şi tribunalele din raza acestora de competenţă.
Pe lângă rolul de instanţă de control judiciar, curtea de apel are rolul şi de primă instanţă. În acest sens judecă procesele şi cererile pe care le formulaţi în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Ca instanţă de apel, curtea de apel judecă apelurile pe care le declaraţi împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.
La curtea de apel, ca instanţă de recurs, puteţi introduce recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
De asemenea, curtea de apel judecă şi cererile în orice alte materii date prin lege în competenţa lor, respectiv conflictele de competenţă dintre două tribunale, sau între un tribunal şi o judecătorie din raza sa teritorială, cererile de recuzare a tuturor judecătorilor de la un tribunal, cererile de îndreptare a greşelilor materiale din propriile hotărâri şi încheieri.
În România funcţionează o singură instanţă supremă, denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică şi cu sediul în Bucureşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
Această instanţă judecă recursurile pe care le declaraţi împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii şi în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.
Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, Secţia Comercială şi Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege şi de asemenea, cererile de strămutare şi conflictele de competenţă care-i revin în raport cu competenţa fiecăreia.
Competenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legătură cu arbitrajul aparţine instanţei care ar fi fost competentă să soluţioneze litigiul în fond, în lipsa unei convenţii arbitrale.
Citește și Lecția de drept. Etapele de parcurs pentru derularea legală a unei cercetări disciplinare
2. COMPETENŢA TERITORIALĂ
Competenţa teritorială este criteriul cu ajutorul căruia se stabileşte care dintre organele judiciare de acelaşi grad pot soluţiona anumite cauze.
Din punct de vedere al competenţei teritoriale, de regulă, cererea se introduce la instanţa în raza căreia domiciliază pârâtul.
În situaţia în care acesta are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliul cunoscut, cererea se poate depune la instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă nici aceasta nu este cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului.
În cazul în care, în afară de domiciliul său, pârâtul are, în mod firesc, o îndeletnicire profesională, sau deţine una sau mai multe aşezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletnici, dar numai pentru obligaţiile patrimoniale ce decurg sau care se pot executa în acel loc.
Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face:
– la instanţa sediului ei principal;
– la instanţa locului unde ea are reprezentanţă pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate printr-un reprezentant al acesteia sau din fapte săvârşite de acesta.
Dacă cererea de chemare în judecată se introduce împotriva unei asociaţii ori societăţi fără personalitate juridică, aceasta se depune la instanţa de la domiciliul persoanei care are calitatea de preşedinte sau director al asociaţiei sau societăţii, ori la instanţa de la domiciliul oricăreia dintre asociaţi.
Cererile împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale se pot face fie la instanţele din municipiul Bucureşti, fie la cele din reşedinţa judeţului unde domiciliază reclamantul.
Atunci când mai multe judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sunt competente să judece cererile mai sus menţionate, acestea se introduc în municipiul Bucureşti la Judecătoria Sectorului 4 sau la judecătoria din localitatea de reşedinţă a judeţului.
Citește și Lecția de drept. Transmiterea cererii de chemare în judecată prin poştă electronică (e-mail)
Când cererea este formulată împotriva mai multor pârâţi, poate fi depusă la instanţa competentă pentru oricare din aceştia sau la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali (când există obligaţii accesorii).
De la regula generală sunt prevăzute şi anumite excepţii, privind introducerea cererii şi la alte instanţe decât cea în raza căreia se află domiciliul pârâtului.
Astfel, dacă se solicită executarea, anularea sau rezilierea unui contract, cererea poate fi introdusă la instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei.
Dacă obiectul cererii îl constituie acordarea de despăgubiri în materie de asigurare, cererea se poate face la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs accidentul.
În cazul cererilor ce izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, competentă este instanţa locului de plată, iar pentru cererile ce privesc obligaţii comerciale, competentă este instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.
În afară de instanţa de la domiciliul pârâtului, cererea poate fi depusă şi la instanţa de la domiciliul reclamantului pentru cererile formulate de ascendenţi/descendenţi pentru pensie de întreţinere la instanţa de la locul săvârşirii faptului ilicit pentru cererile privind angajarea răspunderii civile delictuale şi la instanţa de la locul săvârşirii contravenţiei pentru plângerile contravenţionale.
O situaţie specială priveşte cererea referitoare la bunurile imobile unde este stabilită expres instanţa la care aceasta urmează să fie depusă, respectiv instanţa în circumscripţia căreia este situat imobilul. Dacă imobilul se află în raza de competenţă a mai multor instanţe, cererea se introduce la instanţa de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului, dacă acestea se află în vreuna din aceste circumscripţii. În caz contrar, cererea se depune la oricare din instanţele în raza cărora este situat imobilul.
În materie de moştenire, pentru cazurile expres prevăzute de lege, competenţa revine instanţei de la cel din urmă domiciliu al defunctului.
În materie comercială, până la sfârşitul lichidării în fapt, cererea se introduce la instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal, iar în materia reorganizării judiciare şi a falimentului, cererea se depune la tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Despre ordinul de protecție extins și cum îl poți obține
Citește și Lecția de drept. Ce este și cum se obține certificatul de celibat?
0 Comentarii