Web Analytics
scris miercuri, 25.09.2024

Pastila de frumos. Tot despre regele Carol al II-lea

Am primit acordul d-lui prof. Cornel Carp, vecinul de rubrică, de a dezvolta subiectul tratat de domnia sa în ediția trecută a „Jurnalului de Argeș”, subliniind latura pozitivă (destul de consistentă) a domniei Regelui Carol al II-lea, față de satul românesc, de agricultura noastră.

Pastila de frumos. Tot despre regele Carol al II-lea

O voi face prin reproducerea din Enciclopedia României, a lui Dimitrie Gusti (ea însăși o capodoperă realizată cu mare aport regal), a unor pasaje redactate în realitatea perioadei respective, o radiografie a satului românesc după marea reformă agrară, în care electoralismul partidelor politice și-a materializat sprijinul prin promisiuni neonorate.
Un mare rol în cunoașterea realităților satului românesc și în aportul de mici progrese l-au constituit echipele studențești, regale, care au pornit la drum în 1934. Câteva aspecte din rostirea regelui, în 30 iunie, cu ocazia plecării acestora: „Din punct de vedere edilitar – o constatare tristă: când ai trecut drumul mare și ajungi în sat, în cele mai multe locuri găsești drumul stricat. Praful de trei ori mai mare decât în afară din sat. Șanțurile pline cu apă stagnată. Niciun podeț. Gardurile care cad. Încât aici este locul pentru o primă muncă de aspect exterior. Necurățirea este mare și mai nicăieri nu vezi grădini, cu toate că fiecare sătean are un petec de pământ, câțiva metri pătrați prin care ar putea să înflorească întreg aspectul locuinței sale… Trebuie să învățăm cele mai elementare reguli de higenă fizică și morală… Trebuie să învețe săteanul cum să lucreze pământul. În gospodăria rurală, rare sunt cazurile unde întâlnești un coteț. Păsările sunt toate pe șosea, călcate de mașină, de unde ceartă și ură… Dacă vă indic aceste lucruri, este ca să vă arăt că munca voastră este o muncă de detaliu. Va trebui să treceți din casă în casă, să vorbiți cu fiecare, să-i îndrumați și să-i sfătuiți. Voi nu veniți cu puterea pumnului, voi trebuie să veniți cu cu puterea inimii și a convingerii”.

Citește și Pastila de frumos. „Umbre – perene” în peisajul natural românesc

La o expoziție a rezultatelor echipelor studențești regale, din decembrie 1935, se prezintă: 78.000 consultații medicale, 641 ha arătură model, 6000 pomi stropiți, 6000 consultații agricole, 11.000 pomi altoiți, 117.000 metri șanț, 12.000 metri gard, 36 asociații țărănești, 224 lecții de țesătorie, 4000 de cărți împărțite. La deschiderea cursurilor Academiei Agricole. „…pe lângă faptul că și Eu, personal, sunt agricultor, îmi dau seama prea bine că această țară de țărani are un rol deosebit în economia națională… Poate că în trecut, în această Școală superioară, s-a pus prea mult temei pe teorie și s-a lăsat la o parte practica. Astăzi agricultura nu mai este o știință elementară a aratului și semănatului, această parte teoretică își are rolul ei deosebit, dar, totuși, sper că ea se va completa din ce în ce mai mult printr-o adevărată parte de învățământ practic care va face din acești studenți adevărați agricultori și nu numai agronomi…

În agricultură, mai mult decât în celelalte studii, este nevoie de suflet, este nevoie de dragostea de pământ. Marea reformă a împroprietăririi țăranilor a dat naștere la probleme noi, nerezolvate încă. Urmăresc problemele agricole de la noi din țară și Mi-am dat seama de complexitatea lor. Sunt convins că, luând anumite măsuri, vom putea ajunge la rezultate nesperat de bune. Prima măsură pe care o recomand și pe care am experimentat-o personal este aceea a asociațiilor de agricultori. Din ziua când s-a schimbat fundamental regimul proprietății la noi, Mi-am dat seama că sistemul de agricultură va trebui îndrumat pe bază nouă. De aceea, fără sgomot, dar lucrând persuasiv, am încercat să fac pe țărani să priceapă că pentru o exploatare mai rațională a pământului lor, ei trebuie să se adune la un loc, să formeze o asociație, prin intermediul căreia vor putea să-și procure mașini și vor putea să-și mijlocească mai bine vânzarea produselor lor. Una din măsuri, fără cealaltă, va fi ineficace. Rezultatele pe care le-am obținut anul acesta la țară, la Mine, au fost pe deplin satisfăcătoare. Plugarii, adunați în prima ceată de la Mânăstirea, au reușit să-și vândă bucatele la prețuri aproape nesperate de ei”.

Aș mai adăuga sprijinul dat la construcția monumentalei clădiri din București în care își desfășoară activitatea Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS), fostul ICAR, la a cărei inaugurare a participat, 1937, rostind, între altele: „Dar, oricât de frumos ar fi căminul, oricât de majestoasă clădirea, nu avem dreptul să ne bucurăm, dacă nu avem toți convingerea că în aceasta intră o putere de muncă, intră o credință și o adevărată dragoste pentru dezvoltarea agriculturii noastre”.
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. Diversiuni, scorneli, intrate în istorie

Citește și Pastila de frumos. Consilierii din satele româneşti

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită