Unele dintre cele mai frumoase tablete pe care le-am publicat în presă în ultimele trei decenii au ca personaje principale septuagenare și octogenare din lumea satului românesc. Eu le spun babe, dar nu în sens depreciativ.
Le iubesc sincer, pentru curățenia lor sufletească, pentru credința nestrămutată în Cel de Sus și pentru că nu se tem de veșnicia morții. Sunt neșcolite, dar înțelepte, au pensii de mizerie, nu știu ce-i dușmănia și își vede fiecare de sărăcia și necazurile personale. Au fost luate prin surprindere de evenimentele din decembrie ’89, nu prea le-au înțeles, au rămas nostalgice după Ceaușescu și apoi după Ion Iliescu.
… În urmă cu vreo două decenii, o discuție la cabinet cu o babă care avea statura unei copile de 13-14 ani. „Am un petic de grădină de 30 de acri, pe care îl sap singurică. La 80 de ani ai mei. Noru-mea zice că ea e frumoasă, nu-i stă bine cu sapa în mână, ea vrea cu ruju’ pe buze. Aseară zicea ăia pe la aparate ceva: NATO în care trebe să intrăm. Toată noaptea a ținut-o așa: NATO și iar NATO. L-am întrebat pe moșu’ meu: ce e, bă, ăla NATO? A zis că e cu americanii și cu Polu’ Nord și că ne dă ceva, altfel nu se poate! Iar un nepot ne-a spus că vine americanii ca să ne ocupe și o să ne mărească pensiile, ca să ne astupe gura.”
… Acum câteva zile, o altă babă: „Domn’e, nici la biserică nu mai e ca pe vremuri. A luat-o razna și babele care se uită seara să vadă ce mai spune ăia de la România TV. La slujba de duminică stă strânse una lângă alta, se șușotește, se închină și iar se șușotește: ce a mai făcut Șoșoaca, dacă se mărește pensiile, unde a mai atacat urșii, cât costă kilu’ de roșii, ce prăpăd a mai făcut grindina, care cu care se pupă și se călărește fără rușine”.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Un şmecher… de şmecher
0 Comentarii