Încă de la prima ediție a Simfoniei Lalelelor, a fost înființată, de către organizatori, o impozantă Carte de Onoare. O „carte” în care oricine, de la oficialitățile invitate la oameni obișnuiți, își lăsau impresiile. Ba chiar și poezii (mai ales în 1984, când a nins peste lalelele din Piața „Milea”).
Ei bine, în 1993, când Simfonia Lalelelor s-a „mutat” de la Casa de Cultură a Sindicatelor la Casa Cărții, la final s-a constatat că „cineva” nu găsise de furat decât Cartea de Onoare! Din aranjamentele florale nu se putea rupe o floare, dar cleptomanii fură orice. Sau a fost cineva care, înainte de 1989, lăsase un mesaj compromițător. S-a înghițit în sec, nu erau nici camere de supraveghere ca acum și s-a înființat o nouă Carte de Onoare.
Așadar, din istoria Simfoniei Lalelelor lipsesc o serie de pagini semnate de ambasadori, mari directori și primari. Credem că ea există în continuare, nu a apărut scoasă la licitație pe undeva, dar să furi așa ceva? Avem chiar și o bănuială…
Citește și Vladimir Streinu e dat în judecată, încarcerat fiind
Citește și Semnal editorial. „Ora lupului”, de Gabriel Cazan
0 Comentarii