Am scris despre un fost prim-secretar, Gheorghe Năstase, care mai întâi a fost poet, apoi a intrat în politică, dar fără a abandona scrisul. Dar un subiect aproape deloc abordat în presă, și, judecând după audiențe, este necunoscut practic. Fără a avea pretenția de a prezenta o listă exhaustivă, să spunem că în Pitești au existat și există oameni ai justiției (avocați, judecători, procurori) care publică literatură. Iar unii sunt și foarte buni.
Cel care este primul magistrat-poet este Mihai Moșandrei (mare poet!), la Câmpulung. A debutat cu volumul de versuri „Păuni”, în… 1929! Viața sa e un veritabil roman, i-a dat și Dumnezeu zile (97 de ani), nu insistăm aici, din motive de spațiu.
Totuși, ținem să îl amintim, cu venerație, pe avocatul eminent Titică Predescu (foto). Practic, dl. Titică a scris toată viața versuri. La 80 de ani s-a decis să intre în Uniunea Scriitorilor din România. A publicat doar două cărți – „Poeme” și „Alte poeme” – dar avea nevoie, după regulament, de trei. Mai grav, nimeni nu scrisese despre poetul Titică Predescu, ci doar despre avocat și despre impresionanta sa lucrare „Istoria Baroului Argeș” (era singurul care o putea scrie).
Ne vin în minte avocatul Dan Ioan Panțoiu, care a debutat ca poet în revista „Junimea” a Liceului „Nicolae Bălcescu”. Apoi s-a făcut avocat și textier de muzică ușoară (Mirabela Dauer, Marina Scupra etc). A pus în scenă, la Teatrul „Al. Davila”, și drama muzicală „Donel, suflet de țigan”. După care a publicat o carte de versuri, singura, „Gara de Dincolo”. A trecut la roman, iar experiența de om al legii, de fost elev al Școlii Militare de Ofițeri Activi ai Ministerului de Interne (când comandant era Iulian Vlad) și faptul că scriitorul preferat este John Grisham au făcut să publice un roman foarte bun, „Mercenarul întunericului” (lucrează la urmare, „Ultima comandă”).
Îl menționăm pe juristul George Rizescu. A început cu proză satirică, înainte să facă facultatea. Nu știm câte cărți are (multe!), mai toate dedicate unui singur personaj politic, Igor Salvache, dar și, interesant virajul, cărți de credință ortodoxă.
Florentin Sorescu a fost mai întâi poet, apoi, peste noapte, s-a făcut avocat. Este cel mai bine cotat, la nivel național, printre scriitorii justițiabili, reușind să găsească un echilibru între scris și avocatură.
În ultimii ani s-au făcut remarcați doi justițiabili care și-au adus aminte că, în studenție, scriau și, după ce au ieșit la pensie, au publicat mai multe volume. Este vorba despre d-na Mihaela Popaiacu (a publicat șase romane și versuri în ultimii doi ani) și de dl. Gelu Ungureanu, care a publicat mai bine de 10 volume. Nu le dăm numele acum. Ar trebui menționat și dl. Marius Andreescu, domnia sa e orientat spre cărți de credință și filosofie, dar cine știe ce versuri scrie!
În încheiere vrem să spunem că despre aceste cărți nu apar cronici. Trăind în lumea lor, printre oameni de drept, toată viața, nu și-au făcut prieteni printre scriitorii profesioniști. Ziariștii i-au întrebat de procese. Și e păcat, rămân necitite, nereceptate. Și uite așa ne lipsește instituția agentului literar, dar rămâne pe altădată…
Citește și Desfiinţarea Asociaţiei Filateliştilor Argeş şi Simfonia Lalelelor
Citește și ÎPS Calinic – lansare publicistică de gală la Cluj
0 Comentarii