Voi evidenția, în continuare, câteva mici detalii din viața noastră cotidiană, fără a avea pretenția de a le epuiza, având speranța că o aplecare mai atentă a celor cu responsabilități în fiecare domeniu ne-ar face viața mai plăcută, nouă, iar celor ce trec pe la noi - dorința de a reveni.
Piața Primăriei. Nu mai revin asupra lipsei bulbilor de lalele, neînsămânțați în toamnă pe puținele spații verzi-peluze, care mai există în jurul statuilor lui Mircea cel Bătrân și Nicolae Bălcescu. Din nefericire, existența acestui spațiu, ultracentral, riscă să fie remarcat numai prin uriaşele litere traforate, implantate cu mare vizibilitate. În rest, iarbă, fără niciun pic de culoare, nicio floare măcar, din cele pe care nu „le mănâncă” porumbeii!? Ar constitui o bucurie și o atracție pentru sutele de locuri de odihnă oferite de numeroasele bănci din Piață. Odată cu restaurarea localului Primăriei, s-ar impune toaletarea. De fapt, regenerarea celor trei arbori uriași, alăturați.
Și poate, în sfârșit, am mai amintit, profitând și de noua față a Muzeului, se va întocmi și o „Schiță de Amenajare Arhitectonică a Pieței Primăriei”, care să includă, de utilitate publică, alături de celelalte imobile, și fațada bl. 2 de pe Calea București, urmând a se supune unor reguli, privind înfățișarea, comune.
Calea București. O aduc în actualitate, de data aceasta gândind-o ca având punctul terminus în Piața Primăriei, ca rută și, în același timp, ca amenajare peisagistică. Corcodușul roșu, implantat de trei ani pe mediana Căii București, într-o gradare a valorii ornamentale pe o scară de la 0-10, ocupă locul 4 și este pe cale de a deveni un „crâng”, înalt de 4-5 m, într-un obiectiv peisagistic gândit și realizat de Gh. Pacea, cu vegetație joasă, sub 1 m (au fost 6-7.000 trandafiri pitici), pentru a asigura un ansamblu cu vederea deschisă pe întreaga lungime de 1 km, Ramada – Havuzul de Apă – Piața Primăriei – Teatru. Cât de departe văd ochii minții actualilor creatori, pentru a nu întrevedea cât de mult va obstrucționa acest „crâng” vederea magistrală, deschisă a celei mai vizuale intrări în Pitești?
Citește și Pastila de frumos. Mici detalii – semnificative
Priviți, stimați piteșteni, cu ochii „deschiși”: 1 km de iarbă de poiană, amenajată cu sistem ultraperformant de irigație, cu numai câteva grupe de trandafiri, aruncate, dintr-o varietate necorespunzătoare pentru această expunere, cu numai două perioade de înflorire pe an, care au început deja să piară. Irigația, în centrul zonei celei mai vizualizate din oraș, ar putea susține 2-3 covoare de flori cu mare valoare ornamentală (începând cu lalelele și terminând cu crizantemele - un exemplu), bucurându-ne de minunăția culorilor din martie-aprilie până în noiembrie, fără pauze de luni cazul actualilor trandafiri! Mă întreb până când „merge și așa”, într-un oraș care, pe bună dreptate, are pretenții de municipiu cu valențe superioare?!
Intrările în Pitești. Nu mă refer în mod expres la semnalizările, indicatoarele de intrare în municipiu, cu toare că și acestea ar comporta unele idei, precum că se intră în „Orașul Lalelelor”, în afară de laleaua din stemă. Vegetația care îi întâmpină pe oaspeți nu este în toate cazurile decelată, cea mai reprezentativă și cu deosebire întreținută la nivel. Folosesc un singur exemplu; dinspre Bascov, pe lângă barajul spre Budeasa, aliniamentul de plopi, mulți sub formă de „tufă”, întrepătrund parapetul de pe marginile străzii, imagine ce dăinuiește de ani, sugerând idea unei totale nepăsări a celor responsabili!
Parapetele metalice care marchează curbele rutiere. Trecând prin frumoasa pădurice dintre comunele Mărăcineni și Budeasa, când în mașină am oaspeți străini, caut să le distrag atenția, să nu remarce starea în care, de ani de zile, un parapet de cca. 200 m se află 10% dispărut, restul distorsionat, tablă îndoită, ruginită, fără a mai vorbi de vopsirea periodică, în culorile reglementate. Din păcate, nu este un caz singular pe rutele argeșene! Nu înțeleg câtă lume bună traversează zonele, autoritățile de diverse ierarhii, consilierii locali, nimeni, nimic, ani și ani! Să sperăm că ne vom trezi! Cât mai curând!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Standul sau taraba?
0 Comentarii