Tare ne mândrim cu pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpăna, dar nu facem nimic pentru a-i cinsti memoria. Acum un an și jumătate, „Jurnalul de Argeș” a scris, din nou, despre starea deplorabilă a casei în care s-a născut. Cineva venise și cu o soluție, dar degeaba. Culmea e că, deși ruinată, casa are șase proprietari care nu au bani de reparații… O readucem în atenție.
Pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpăna se naşte la Piteşti, la 7 mai 1886, într-o familie de origine germană. Şcoala elementară şi liceul („Brătianu”) le urmează în oraşul natal. În anul 1904 pleacă în Germania, la Berlin, înscriindu-se la cursurile particulare ale Şcolii de artă, unde se pregăteşte cu prof. Adolf Schlabitz, pentru a candida apoi la concursul de admitere al Academiei Regale de Artă, ale cărei cursuri le absolvă în anul 1909. În acelaşi an se înapoiază în patria natală, mai întâi pentru satisfacerea stagiului militar, după care va desfăşura o amplă activitate artistică, iniţial la Piteşti şi în zonele pitoreşti ale Argeşului.
În anul 1911 expune pentru prima dată la Salonul Oficial, apoi la Tinerimea Artistică (1912), Ateneul Român (1920), mai întâi în expoziţii de grup, apoi cu expoziţii personale la Bucureşti, cât şi la Fundaţia Dalles, Institutul de Artă, Sala Ileana, dar şi în diferite oraşe din tară, precum Ploieşti (1924), Craiova, Timişoara, Galaţi, Brăila, Piteşti, Buzău etc.
În 1929 face un voiaj de studiu la Budapesta, în acelaşi an o Campanie de lucru la Constantinopol, Atena, Salonic, iar în 1931-1932 călătoreşte la Paris unde va expune la Galeria Jeanne Castel, iar în 1932 participă cu lucrări la Expoziţia Artiştilor francezi de la Paris. Călătoreşte şi lucrează intens în Macedonia şi Grecia, ulterior în Italia (Veneţia, Milano, Roma, Napoli, San Remo) şi în câteva localităţi din Germania; în 1957 este invitat să facă o călătorie de documentare în fosta Iugoslavie. În anul 1951, maestrul Schweitzer-Cumpăna este numit profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. În timpul vieţii face donaţii semnificative muzeelor din Piteşti, Brăila, Galaţi, Craiova.
Cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani i se conferă titlul de Maestru Emerit al Artei. Se stinge din viaţă la 17 februarie 1975, la Bucureşti şi este înmormântat la Cimitirul Evanghelic-Lutheran.
Citește și Terapie prin artă! „Intuiție”, expoziție de pictură la Muzeul Golești
„Un unchi al meu avea o moară ţărănească la Găvana…”
Schweitzer-Cumpăna, cu toată obârşia-i germană, s-a simţit toată viaţa un român şi un argeşean autentic. „Pe la vârsta de şase ani am stat în mijlocul ţăranilor, i-am cunoscut foarte bine dat fiind că un unchi al meu avea o moară ţărănească la Găvana, o suburbie a Piteştiului. Am cunoscut de mic copil ţăranul, i-am descifrat sufletul şi l-am iubit…”
Dragostea faţă de viaţa satului şi de oamenii lui acolo a trăit-o prima oară, în Argeşul de altă dată. Paradisul natural pe care l-a descoperit la Cumpăna, satul dintre păduri şi munţi, i-a rămas întipărit nu doar în minte, ci şi în inimă. În multe din tablourile sale subiectele tratate sunt legate de locurile copilăriei, iar titlurile acestora le-a imprimat identitate: „Baci din Muscel”, „Moară la Găvana”, „Cap de ţăran din Argeş”, „Ţărancuţă de la munte”, „Case la Cumpăna”, „Târg din Piteşti”. Nu doar locurile erau întâlnite pe cartonul tablourilor, ci şi numele sătenilor cărora le făcea portretul: „Baba Rada”, „Baba Vişa”, „Ion de la Sereşti”, „Ţăranul Netu” şi mulţi alţii. Casele de pe uliţele satelor erau o altă temă frecvent întâlnită în pictura şi grafica sa.
În ultimii ani ai vieţii sale, îşi amintea cu duioşie o întâmplare trăită în Pădurea Trivalea, cu mulţi ani în urmă. Un tânăr s-a oprit din drum pentru a privi cu atenţie felul în care artistul picta. Întrebat dacă înţelege ceva din ceea ce acesta lucra, cu repeziciune, el a răspuns: „Nu înţeleg, dar îmi place foarte mult!” Apoi, trântindu-şi căciula de pământ, a explicat: „La dumneata, domnule, se simte răcoarea pădurii!”.
Citește și Scriitorul C.D. Aricescu şi Mica Unire
0 Comentarii