Gabriel Cazan este o personalitate complexă și extrem de modestă. Nu face caz pentru tot ceea ce este, angajat în Teatrul Independent din Pitești, nici de faptul că este conducătorul SPELEOPIT Pitești, nici că este membru al Uniunii Scriitorilor, nici că, aproape în fiecare an, mai publică o carte.
Ultimul roman publicat se intitulează „Singuri” și are o prefață de medicul veterinar Carmen Ștefănescu. De ce de un medic veterinar? Pentru că volumul lui Gabriel Cazan aduce în prim-plan drama a doi căței (chiar cei doi de pe coperta alăturată!), una clădită pe suferință, dar și pe blazarea oamenilor. Oameni care poartă riduri adânci de la vânturi reci și tăioase, de la soare, de la tutun și de la băutură.
Acțiunea se petrece în Deltă. Personajele principale sunt cei doi căței, care nu au nume, și doi pescari sălbăticiți și tot la fel de singuri precum cei doi căței care toată iarna stăteau pe un vas ancorat. Singuri în frig, în sălbăticie, înconjurați de șacali și de tot felul de animale care i-ar fi putut sfâșia. Lăsați singuri, fără cineva care să le dea de mâncare, să-i apere, să-i mângâie, să aibă grijă de ei.
Despre aceștia imaginează Gabriel Cazan o poveste cât se poate de tristă. Așa-zisul lor stăpân (stăpân al vasului de pescuit), Damian, nu ține cont de sfaturile tovarășului său de pescuit, un oarecare Marin. Damian „nu înțelegea de ce se băga în viața lui și-i indica ce să facă cu animalele? (…) Ia dă-i dracului de câini, că se descurcă ei! Trebuie să-i iau cu mine la bloc, să am grija lor, să-i scot să-și facă nevoile, să le dau apă, mâncare și să-i mai și mângâi? Hai, măi, ce dracu, m-am prostit? Să stea aici că au de toate!”
O carte ce merită citită! Înveți că trebuie să iubești un animal, dacă ești om…
Citește și Virgil Calotescu, „Autobuzul” şi victoria Securităţii
Citește și Avancronică literară. Directorul Nicolae Toader vrea să trăiască 120 de ani!
0 Comentarii