Persoanele fizice datorează un impozit în raport cu veniturile realizate din transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămitelor acestuia prin acte juridice între vii.
Impozitul este de 2% sau 3% asupra valorii de tranzacționare, în funcție de perioada în care imobilul a fost deținut de către înstrăinător.
În cazul vânzării prin executare silită, dacă vânzătorul (debitorul) nu declară operațiunea și venitul realizat în termen de 10 zile, organul de executare sau cumpărătorul au obligația de a cere autorităților fiscale să stabilească impozitul și să emită decizia de impunere.
Decizia de impunere se emite în 15 zile de către organul fiscal competent în două exemplare, dintre care unul se transmite prin poștă cu confirmare de primire sau se înmânează contribuabilului personal, iar celălalt se arhivează la dosarul acestuia.
Practic, decizia de impunere se comunică doar contribuabilului, chiar dacă a fost emisă ca urmare a depunerii de către adjudecatar sau de către organul de executare silită a documentației aferente.
Având în vedere că procedura executării silite este o procedură aparte, dobânditorul dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit în cadrul acestei proceduri nu este considerat a fi contribuabil.
Are calitatea de contribuabil debitorul (vânzătorul), care nu este exceptat de la plata impozitului pe transferul de proprietate, chiar dacă vânzarea nu s-a făcut benevol, ci prin executare silită.
Obligația de plată a impozitului de către debitor îngrădește dreptul de proprietate al adjudecatarului, care este în imposibilitatea de a-și intabula dreptul de proprietate dobândit.
Condiționarea intabulării dreptului de proprietate al cumpărătorului de achitarea impozitului reprezintă o ingerință a statului în atributul dispoziției asupra dreptului de proprietate.
Citește și Lecția de drept. Drepturi de care beneficiază salariatele însărcinate
Tocmai de aceea s-a decis că stabilirea și emiterea deciziei de impunere și plata impozitului nu sunt în legătură directă cu înscrierea dreptului de proprietate al cumpărătorului în cartea funciară.
Registratorul de carte funciară poate, eventual, să verifice dacă s-a emis decizia de impunere, fără să aibă obligația de a verifica dacă s-a și plătit impozitul, pentru că doar organul fiscal este abilitat să urmărească efectuarea acestei plăți.
Dacă s-ar menține această condiționare a înscrierii în cartea funciară de plata impozitului, atunci adjudecatarul poate alege fie să achite el însuși impozitul și apoi se va îndrepta cu o acțiune împotriva debitorului obligației fiscale, fie va putea face plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care i s-a respins intabularea.
Practic, adjudecatarul, după ce parcurge procedura executării silite și a licitației, va fi obligat să continue cu alte proceduri judiciare, pentru a dispune de proprietatea sa, fiind introdus forțat într-un raport de drept fiscal față de care este terț.
Plecând de la raționamentele de mai sus, s-a decis că legea nu trebuie să îl oblige pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plății impozitului datorat de debitor, pentru a-și putea înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
0 Comentarii