Este titlul unei serii de broșuri în care publicistul Corneliu Leu prezintă realitățile vieții rurale din Germania, Belgia, Olanda și Grecia, realități economice, sociale și politice ale satului occidental, realități pe care ar fi putut și România să și le apropie după Al Doilea Război Mondial, dacă în zona noastră nu bântuia molima roșie cu toate „binefacerile” pe care ni le-a adus colectivizarea, revoluțiile agrare și în final desființarea celei mai regeneratoare pături sociale – țărănimea.
Redau extrase din broșura referitoare la Grecia, întrucât exemplul prezentat poate constitui un motiv de reflecție pentru noi, care de zeci de ani, nu știm încotro să o apucăm!
…„În străvechiul Volos, zonă cunoscută prin soiurile de măsline grecești, am cerut la banca agricultorilor, unde evidența financiară ți-i arată limpede pe cei prosperi, să mi se recomande un sat ce poate folosi drept exemplu. Și astfel am părăsit nivelul mării, unde se-ntindeau plantațiile de măslini, am escaladat muntele Pelion și am coborât apoi în Zagora, satul de unde pleacă mere în toate țările Mediteranei. Un sat cu o marcă de renume înscrisă sub chipul unui apetisant Crețesc pe propriile camioane TIR, ce transportă, vreme de nouă luni pe an, adică rațional și periodic, fructe mereu proaspete cum numai mărul și le poate păstra.
Da: cu preț excepțional, de care noi nu suntem atât de departe încât îți vine să arunci cu livezile Argeșului, ale Târgoviștei, ale Vâlcei, ale Ardealului, ale Năsăudului, Rădăuților, Dorohoiului, Luncii Siretului, Prahovei și Văii Oltului, ca dintr-un corn al abundenței care ar umple toată lumea dacă, din truda țăranului, s-ar fi înfruptat cu ceva niște negustori deștepți, în locul trîntorilor din funcționărime de stat.
Dar acesta era oful nostru și mă oblig să-l uit pe parcursul prezentelor însemnări, care au alt scop. Ele intenționează să vorbească despre un sat prosper tocmai prin viața democratică pe care o duce.
Oamenii harnici din Zagora, sat coborât pe versantul opus al unui munte despre a cărui veche legendă vom vorbi mai târziu - situat cam între 300 și 600 de metri de nivelul mării -, au descoperit un produs de succes. Acesta, indiferent cât ne-ar roaade pe noi invidia că-l avem la îndemână și n-am realizat acest lucru cu el, este mărul.
Ei au depus toată străduința în cultivarea lui, devenind astăzi și celebri și bogați, de vreme ce chiar chiar funcționarii cinici și interesați numai de capitaluri… au vorbit imediat de el.
Satul e foarte pitoresc în cățărarea lui pe trepte și versante desenate de capriciile unui munte accidentat, dar nu are nici dulceața molcomă a dealurilor noastre cu livezi și nici comoditatea culturilor de pomi pe pantă lină,
Și cu toate acestea, merii rodesc, iar fermele prosperă, în ciuda faptului că, în general, cultura mărului presupune destul de puțină mecanizare, iar în special, peisajul pe care l-am sugerat permite și mai puțină mecanizare din câte e posibilă…”
Va urma.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Reorganizarea învăţământului agricol
0 Comentarii