Voi începe cu câteva cifre, pe care unii dintre dumneavoastră, cititorii, le cunoașteți. În România există o categorie de cetățeni ultrafavorizați: 242.000 de persoane primesc pensii speciale uriașe. Numai pentru 583 de foști parlamentari, de exemplu, statul a cheltuit anul trecut câteva zeci de milioane de lei. Este și motivul pentru care măsura adoptată luni, 26 iunie, după „lupte seculare”, de eliminare a indemnizațiilor pentru limită de vârstă ale aleșilor neamului și de sistare a plății celor deja acordate, ar trebui să ne bucure. Dar nu e deloc așa.
De ce? Păi, lumea nu mai crede în politicieni, chiar dacă aceștia, deveniți peste noapte foarte grijulii cu interesul național, vorbesc acum „de responsabilitate în cheltuirea banilor publici și de solidaritate”. Nu are darul să impresioneze nici argumentul că reforma pensiilor speciale este un jalon din PNRR, pe care România e obligată să-l atingă dacă nu vrea să piardă vreo 3 miliarde de euro. Oamenii cu oleacă de pricepere nu mai cred în astfel de măsuri. Unii spun că, și dacă noile măsuri legislative trec de Curtea Constituțională, parlamentarii își vor da ei banii înapoi, sub o formă sau alta.
Citește și Greva din Educație s-a încheiat. Sindicaliștii au acceptat oferta Guvernului
Dacă așa va fi sau nu, vom vedea. Noi zicem că o probă a verticalității acestor aleși ar fi dacă ar „umbla” și la pensiile „de serviciu” ale magistraților, chiar dacă o astfel de reformă este, în opinia CSM, de o „gravitate deosebită”, aducând atingere independenței justiției și statutului celor despre care se spune că împart dreptatea. Au, oare, curajul senatorii și deputații români să modifice sistemul de pensii din justiție, cu grijă, cum spun ei, pentru banul public? Votează ei, oare, să le ia magistraților din pensii, când unii știu că, la cât de „cinstiți” sunt, pot ajunge la mâna, pardon, la verdictul judecătorilor?! Iar aceștia să spună: „Ah, ești parlamentar? Pentru fapta comisă, pedeapsa e între doi și opt ani de închisoare. În cazul tău, sentința este de opt ani!”… Au, deci, ei curajul ăsta? Vom vedea.
Un lucru e sigur și așa a fost de peste 30 de ani încoace: declarațiile politicienilor privind „responsabilitatea în cheltuirea banilor publici” se bat clar cap în cap cu măsurile populiste, cu scop electoral. La anul sunt alegeri, miza e accesul la cașcaval pentru încă patru ani, așa că ce atâta grijă pentru bugetul statului, nu?! Păi, nu a zis Iisus „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide”?! Așa că faceți grevă și cereți… Are balta destul pește! Profesorii au cerut și li s-a dat, și încă bine. Magistrații au cerut și așteaptă. Se pregătesc cei din sistemul sanitar și, dacă vor cere, li se va da și lor, chiar dacă un medic primar câștigă – bani meritați, nu zicem altfel – 15.000-20.000 lei, iar o asistentă ajunge la 7.000 lei.
Citește și Cu limbă de moarte, Constantin Nicolescu a cerut să nu-i cânte fanfara la înmormântare
Singurii care nu cer, pentru că oricum li se va da în continuare și, dacă bat, li se va deschide, sunt funcționarii de la instituții ale statului, ăia care plimbă toată ziua câte o hârtie, nici ei nu știu de ce, dar care votează cu cine trebuie al naibii de… numeros! A mai rămas cineva? Da, mai sunt… fraierii din privat. În general cu salarii mici, concedii cu țârâita, muncitorii ăștia trebuie să demonstreze zilnic că sunt capabili, că sunt buni, fiindcă nu au fost angajați, pe pile și relații, de unchiul barosan. Pensia unui privat de rând, fie el intelectual, e mai mică decât a unei femei de serviciu bugetară sau a unui portar de primărie, oameni care, poate, mulți dintre ei, n-au citit în viața lor o prefață la o carte.
Asta e România strâmbă de astăzi pe care politicienii – deveniți milionari din postura de funcționari la stat – spun că o reformează.
Citește și Cu profesorii în grevă, absolvenţii de la „Zinca Golescu” au strigat singuri catalogul
0 Comentarii