Pelerinul care ajunge la Putna nu trebuie să rateze excepționalul muzeu din incinta mănăstirii. La intrare, vizitatorul va admira, pe un întreg perete, harta Moldovei lui Ștefan cel Mare, care spune mai mult decât un manual de istorie. Nu îți trebuie multă carte să poți sesiza excepționalitatea acelui stat, dată de rolul său major, în contextul militar, politic, cultural și economic al vremii. Puterea economică și, implicit, militară i-a dat posibilitatea să negocieze de la egal la egal orice probleme cu vecinii săi, care se considerau mult mai puternici. Ba chiar să le aplice corecții usturătoare atunci când s-a impus. Vezi bătăliile de la Baia (1467) cu armata lui Matei Corvin și cea de la Codrii Cosminului (1497) cu polonezii conduși de Ioan Albert. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, Ștefan putea mobiliza una dintre cele mai numeroase și puternice armate din Europa. Mă refer la statele creștine, state care așteptau cu îngrijorare rezultatul luptelor sale cu turcii, de exemplu.
Nu ai cum să nu te minunezi privind harta Moldovei de la Mănăstirea Putna. În nord se întindea până la izvoarele Nistrului, dincolo de cetatea Hotinului, spre puternica cetate poloneză Camenița. Pentru că tot nordul Bucovinei este astăzi subiect de dezbateri pro și contra, nu este lipsit de interes să mai întoarcem câteva file de istorie.
Domnitorul Alexandru cel Bun a acordat în 1408 un privilegiu târgului Cernăuți, reprezentând și o primă atestare a localității. Studiul geoistoriei ne arată indubitabil că acest teritoriu și nu numai (Pocuția, cu capitala la Colomeea, dar și Galiția de sud, Haliciul) erau vechi teritorii ale valahilor, stăpânite pe vremuri de dacii liberi, mai precis de triburile carpilor. La 1308, cronicile maghiare amintesc de un voievod român al Țării Haliciului (Galiția) care îl salvează pe împăratul Otto al III-lea al Bavariei, ce fugise din captivitatea regelui Ungariei.
Citește și Lecţia de istorie. Prostituţia în Bucureştiul interbelic
În aceeași zonă este atestată Țara Sipenițului (Sipențiului) care, tot conform cronicilor, se afla sub stăpânirea Moldovei lui Dragoș și apoi a lui Bogdan.
Tot legat de Pocuția este foarte important momentul din timpul domniei lui Petru I Mușat, mai precis la 27 ianuarie 1388, când acesta, împreună cu fratele și co-regentul său Roman, îl împrumută pe socrul său Vladislav Iagiello, regele Poloniei, cu 4.000 de ruble (493,44 kg argint fin), primind zălog Haliciul, înlocuit ulterior cu Pocuția. Privită mai atent, se poate observa că nu era decât o cedare a acestui teritoriu, mascată de un împrumut care, de altfel, nu l-a restituit niciodată Moldovei. Un teritoriu cu o populație predominant românească.
În 1490, Ștefan cel Mare, în condițiile creșterii tensiunilor cu leșii, s-a socotit îndreptățit să ceară să i se restituie Pocuția, pe care Ștefan al II-lea o pierduse. Litigiul se prelungește până în 1497, când domnitorul moldovean ocupă Pocuția. Înfrângerea categorică a polonezilor la Codrii Cosminului a rezolvat pentru o perioadă problema acestui teritoriu. Situația continuă și pe timpul urmașilor săi Bogdan al III-lea și Petru Rareș. Tot în această perioadă vorbim și de Ținutul Herței, și el cu o populație majoritar românească, devenit mai târziu obiect de dispută în timpul ultimatumului sovietic din vara anului 1940.
Odată cu domnia lui Petru Rareș, Moldova își va pierde puterea și strălucirea de altădată. Granițele de nord se vor retrage odată cu creșterea puterii regatului polonez și nu numai, dar nu vor depăși izvoarele Nistrului. Va mai trece un secol și jumătate până când turcii vor face din teritoriul Moldovei obiect de rezolvare a disputelor cu cele două mari puteri din zonă, habsburgică și țaristă: în 1775 nordul Bucovinei va intra in componența Austriei, la fel cum Basarabia va fi alipită Imperiului Țarist în 1812. În 1918 vor reveni la trupul țării, însă nu pentru mult timp. Vor fi pierdute definitiv în urma ultimatumului sovietic din 1940. Atunci, motivele invocate de ruși nu au fost realiste și nu s-au bazat pe argumente istorice. Cine ne garantează însă că istoria nu se va mai repeta?
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Vremuri tulburi
0 Comentarii