Motto: „Primii jurnaliști creștini au fost Luca, Matei, Marcu și Ioan. Merită mereu să lupți pentru lucrurile bune în care crezi”. (Concluzii biblice)
Încă de la început trebuie arătat că libertatea de exprimare face parte dintre drepturile fundamentale ale omului și are o strânsă legătură cu un alt drept fundamental, dreptul la informație. Nu întâmplător cele două drepturi sunt vecine în Constituția României, respectiv articolele 30 și 31, în CAPITOLUL II – Drepturile și libertățile fundamentale.
Tot de la început trebuie arătat faptul că pentru a putea exercita oricare dintre aceste două drepturi fundamentale, omul-cetățean trebuie să aibă, obligatoriu, un oarecare nivel de educație personală. Dreptul la învățătură este un alt drept fundamental al omului și nu întâmplător este vecin în Constituția României cu cele două drepturi pomenite anterior, respectiv articolul 32. Cu cât este mai ridicat nivelul educației personale a fiecărui om-cetățean, cu atât mai ușor se poate exercita dreptul la liberă exprimare și dreptul la informație. Mai mult și mai profund.
Însă prin nivelul educației personale nu trebuie să înțelegem că o înaltă sau chiar foarte înaltă calificare într-un domeniu este similar sau aduce cu sine un nivel ridicat al educației personale. Poți fi foarte bine un excepțional navigator, medic, inginer, artist sau om de administrație și să fii aproape analfabet funcțional (termen recent intrat în vocabular) în viața de zi cu zi. Mă duce gândul la genialul arhitect Gaudi, proiectantul și constructorul de început al catedralei „Sagrada Familia” din Barcelona. Întreaga atenție a acestuia era acordată construcțiilor deosebite pe care le realiza, care uimesc lumea și azi, orice altceva fiind neesențial, chiar dacă acest „altceva” înseamnă hrană, îmbrăcăminte, aspect sau îngrijire personală. Așa s-a întâmplat că a fost călcat de tramvai, iar medicii la care a ajuns au crezut că este un om al străzii. Abia după câteva zile s-a făcut legătura între absența marelui arhitect Gaudi și prezența unui necunoscut în spital, însă nu s-a mai putut face nimic.
Citește și Povestea învăţătoarei din Argeş nominalizată la Gala „Profesorul Anului din mediul rural”
Stimați cititori, mai trebuie să fim atenți la ceva, o vorbă românească spune că este o mare diferență între stomac și creier, întrucât stomacul te anunță când este gol, dar creierul niciodată. Astfel că există posibilitatea ca proprietarul creierului gol să creadă că nu asta e realitatea, ci el este chiar alfa și omega mediului înconjurător. Soarele răsare dimineața doar ca să-l vadă pe el. Normal că un astfel de individ e greu de convins, dacă nu imposibil, că și ceilalți au dreptul la viață. Un alt drept fundamental, prevăzut în Constituție.
În general, libertatea de exprimare este fundamentul domeniului social îndeobște cunoscut sub numele de „presă”, sau mass-media. Iar despre această activitate este unanim acceptat faptul că trebuie să fie guvernată de buna-credință. Însă nu trebuie să ne scape din vedere un „amănunt esențial”, faptul că atât subiecții dreptului la libera exprimare, cât și cei ai dreptului la informație (adică și ziariștii și cititorii) sunt dirijați de propriul grad de subiectivitate.
În încheiere, vă reamintesc vorba lui Charlie Chaplin „Nu vei vedea niciodată curcubeul dacă privești în jos”.
P.S. – Vis urât: Fantoma primarului Pendiuc bântuie primăria din Pitești. Au reapărut idiosincraziile lui legate de presă în general și de presa scrisă în special. La pachet cu interesele pentru creșterea importanței și încasărilor din publicitatea stradală. Să dea Domnul să nu fie adevărat!
Citește și Un tânăr turc stabilit în Piteşti crede că şi-a pierdut unchiul după cutremurele din ţara sa
0 Comentarii