Tema de față mi-a fost sugerată de un argeșean pomicultor, proprietar a câțiva nuci falnici, cocoțați pe muchia unui delușor, care, având în gând ceva legat de soarta nucilor săi, m-a întrebat, urmare a unor „auzite”, dacă legea interzice tăierea acestora. I-am răspuns afirmativ, urmând să dezvolt subiectul, nu înainte însă de a folosi prilejul prezentării câtorva generalități despre această importantă specie, ale cărei foloase sunt cunoscute încă din antichitate: alături, în special de valoarea pomicolă, respectiv fructele – nucile, este în același timp o plantă tehnică forestieră, să nu uităm de calitatea mobilei realizate din lemnul său; medicinală (frunze, muguri, scoarță), dendrologică și ameliorativă (sistemul radicular în amenajări antierozionale și perdele de protecție). Răspândirea pe melegurile noastre, încă din vechime, o dovedește, între altele, toponimia numelor unor localități precum Nucet, Nucșoara (Argeș), Nuci etc.
Până la Primul Război Mondial, nucul ocupa al treilea loc, ca număr de pomi, după prun și măr. Fructele și lemnul de nuc făceau obiectul unui intens comerț exterior. Statisticile consemnează, spre exemplu, în 1927, un număr de 3.625.000 nuci și o producție de 64.021 tone nuci. Toți nucii existenți la noi au provenit direct din sămânță. Ca urmare, producția de fructe a fost (și este) foarte heterogenă și de calitate discutabilă, fiecare pom (biotip) din milioanele existente, nu se aseamănă unul cu altul, fiind hibrizi, urmare a polenizării anemofile în alte țări europene, cu deosebire Franța, sunt cultivate mii de hectare cu nuci altoiți, din soiurile Franchette, Parisiene și Lara. După 1975 s-au pus bazele unei activități moderne de cercetare și dezvoltare a culturii nucului și în România. Primele lucrări în scopul stabilirii unui sortiment autohton au început în 1958, la Geoagiu-Hunedoara, de către distinsul meu profesor N. Meza (am absolvit Liceul Tehnic la Geoagiu în 1951).
Citește și Pastila de frumos. Am fost, oare, grânarul Europei?
Primele soiuri omologate, selectate din numeroasele biotipuri locale, s-au numit Geoagiu 65 și Sebișel. Cercetările au demarat și în alte zone, Tg. Jiu, Vâlcea, Iași, inclusiv la Mărăcineni, unde prospectarea biotipurilor din comunele nordice ale Argeșului au permis deja omologarea câtorva soiuri, între care cel mai valoros are numele de Jupânești. A început și înmulțirea prin altoire, cu unele rezultate, la Tg. Jiu, Vâlcea, Mărăcineni, Iași, mai nou la Tg. Mureș. Așa se face că, după 1980, putem constata și la noi câteva plantații de nuci realizate cu material săditor altoit. De altfel, proiectele actuale de înființare a noi plantații de nuc, cu diferite subvenții, nu se pot aviza decât cu material altoit (din nefericire pe care trebuie să îl procurăm, deocamdată, din străinătate!).
Acțiunile de identificare a unor biotipuri valoroase în diferite zone, focalizate deja prin soiurile autohtone, omologate, au dovedit imensa șansă pe care natura, prin milioanele de biotipuri de nuc răspândite în toate localitățile țării, ne-o oferă, de a găsi, în această imensă zestre, indivizi superiori soiurilor existente. Este și motivul pentru care, în principal, în una din variantele Legii Pomiculturii s-a introdus o prevedere de interzicere a nucilor fără autorizație, dată de organele de specialitate după constatarea că nu fac parte din potențialii „aleși” sau sunt prea bătrâni și degradați biologic.
O prevedere „aeriană”, deoarece nicio reglementare nu obligă să existe o evidență și înregistrare a nucilor din fiecare gospodărie. Poți avea neplăceri tăindu-ți nucii proprii, numai în măsura în care vreun vecin „binevoitor” face sesizare către organele administrative!
Mai rațional ar fi, după o metodologie fundamentată (pe care, într-o variantă, am încercat-o cu ani în urmă în Dâmbovița), pornirea unei acțiuni civice; o voi detalia în ediția viitoare, împreună și cu alte prevederi raționale pe care am reușit să le integrăm în Legea Pomiculturii, dar care, similar contextului general, nu se aplică!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. De ce nu semănăm cu Europa în agricultură?
0 Comentarii