Aflându-mă încă în grădină, dialogând cu pomii și, de asemenea, cu întreaga structură de specii vegetale care îi înconjoară, m-am gândit să vă propun o scurtă referire, de fapt o reamintire, asupra celui mai important factor din viața lumii verzi, esențial, pornind de la considerentul că niciodată o revedere „nu strică”! Este vorba de lumina astrală a cărei energie, întâlnind verdele clorifian al frunzelor, determină minunea de proces (îl putem considera cosmic) de asimilație clorofiană, în care, primind de jos, de la pământ prin rădăcini, apa, cu săruri minerale, are loc sinteza, baza vieții pe pământ, transformarea factorilor fizici, fără viață, minerali, energetici, în materie, vie, organică. Aceasta, acumulându-se în toate organele plantelor, alături de diverși alți metaboliți, constituie țesuturile vegetale, mugurii, florile, fructele, semințele, zahărul, uleiul, proteinele, vitaminele etc, etc!
Cercetările, inclusiv unele personale, au stabilit că procesul de fotosinteză, de asimilație clorofiană, se produce cu cea mai mare intensitate în primul strat al coroanei; 0-80 cm, pe care razele cad incident, direct; în straturile dinspre interiorul coroanei, asimilația fiind din ce în ce mai redusă, la 3-4 m, frunzele nu mai sunt excedentare, ci mai mult consumatoare, iar fructele, la soiurile roșii, cum este Ionathanul, nu se colorează. Situație pe care am întâlnit-o în livezile clasice, cu coroane globuloase, voluminoase, având 6-7 m în diametru. Este tocmai ceea ce exploatează gardurile fructifere, cu coroanele aplatizate, cu grosimea de 1,8-2 m, luminate de soare direct, pe o parte și alta a rândurilor.
Alături de preocuparea de a forma coroane cu volume cât mai reduse și a asigura o structură internă rară, a ramurilor, care să permită pătrunderea razelor solare, cât mai profund, nu trebuie să uităm de umbrirea reciprocă dintre plante (pomi), rezultată din umbra purtată, datorită înălțimii, element care, în micile noastre grădini, putem să-l obținem alegând varietăți, există la toate speciile, cu vigoare de creștere mai mică. Spre exemplu, un Ionathan altoit pe sălbatic atinge o înălțime de 8-10 m, în timp ce, pe EM 9, nu depășește 2-2,5 m.
Citește și Pastila de frumos. Mici detalii… majore
Citește și Pastila de frumos. De vorbă cu pomii din grădină
Profesia și funcțiile administrative au făcut să fiu pus în situații delicate în legătură cu nesocotirea factorului lumină de către unii din marii „cârmaci” din epocile trecute. Față de „indicațiile” de a intercala culturi agricole chiar în livezile intensive, la care, între rândurile de pomi, adoptasem deja 4 m, față de 7-8 în cele vechi, clasice, cu câteva „victime” din rândul colegilor, a trebuit să ne strecurăm fără a da curs aberațiilor. Începuse, după cortină, să fie la modă comentariul „rarul umple carul” - „desul umple fesul”!
Toate, însă, cu măsură, tradiția, mulțumirea cu puțin, teama în fața necunoscutului (a noului) au făcut să pierdem, în istorie, multe oportunități. În cazul de față, în pomicultură, după experiențele cu palmeta italiană (gardurile fructifere) desfășurată la Voinești, începând din 1962 - orientare care și ea și-a găsit mulți reticenți (chiar din corpul profesoral universitar) pe baze raționale, s-a dovedit că și „desul” umple căruța!
Întrucât majoritatea temelor pe care m-am străduit să le fac publice în acest colț de jurnal, sperând a trezi oarecare interes distinșilor cititori, chiar unor instituții uneori, au fost alese din vâltoarea proprie-mi vieți și activități, nici aceasta, referitoare la grădină, nu putea să facă excepție. Grădina noastră de la Budeasa, pe cei 2543 m.p. este înnobilată predominant cu câteva zeci de soiuri de măr și păr (nelipsind Frumosul de Voinești), câteva soiuri de cireș, câțiva pruni, piersici și cais. Spre fundal, cu doi nuci și aluni, alături de gardul ce o desparte de micul zăvoi ce stă să înceapă spre râul Argeș.
Fructele, când își lasă aromele, începând cu cireșele, dar mai ales cu merele, cărora nu le pot face față, sunt prilejuri binevenite de a povesti cu prietenii. Nu lipsesc nici coacăzul, murul, zmeurul, agrișul, un castan comestibil (de ornament), adus de la Tismana Gorjului meu. Ornamental, pe verdele micuței peluze, doi falnici brazi argintii, taxus, thuia, intercalate cu scoarța albă a unui mesteacăn. Un gărduț de buxus, urmărind zig-zag-ul casei, trandafiri, narcise, lalele, bujori. De asemenea, multe varietăți de Magnolia – pe care am avut pasiunea de a le înmulți prin marcotaj, dăruindu-le celor dragi pentru farmecul grădinilor lor.
Am căutat să așez fiecare specie încât aceasta să primească lumină și cât mai multe rare incidente pe frunziș.
Cât privește recoltarea și valorificarea, nu trebuie urmat exemplul meu, ci fiecare după cum i se potrivește mai bine!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Elev la liceu tehnic
0 Comentarii