În ziua de 17 Ianuarie 2000 a decedat omul politic român Ion Rațiu, membru marcant al PNŢCD, fost vicepreşedinte al partidului, deputat de Cluj (n.6 iunie 1917 la Turda, jud. Cluj). Sursă foto: facebook.com/ionratiupolitician
Politicianul Ion Rațiu a fost unul dintre modelele la care societatea românească s-a raportat atunci când a început refacerea democrației în 1990, după 45 de ani de comunism. Descendent al unei familii cu trecut în luptele pentru drepturile naționale ale românilor din Austro-Ungaria, Ion Rațiu, prin stilul său, a contribuit la îmbunătățirea considerabilă a climatului politic românesc de după decembrie 1989.
Citește și: Autobiografia prinţului Harry, cea mai rapid vândută carte de non-ficţiune din toate timpurile
S-a diferențiat de ceilalți politicieni prin papionul său, prin politețea desăvârșită a limbajului și comportamentului și prin accentul ușor englezesc cu care vorbea limba română. Raţiu a fost unul dintre cei mai importanţi politicieni democraţi români după 1990 care a militat deopotrivă împotriva dictaturii fasciste, cât şi a celei comuniste. Întors în România în 1990, a fost unul dintre cei care au reconstruit Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat şi s-a implicat în refacerea climatului democratic.
Ion Raţiu s-a născut pe 6 iunie 1917 la Turda, în vestul României, într-o familie de intelectuali români. A fost licenţiat în drept la Cluj şi economie la Cambridge şi activ în rândul tineretului Partidului Naţional Ţărănesc. În 1940 a fost angajat ca diplomat în Ministerul de Externe şi imediat a fost trimis la Londra, în februarie 1940, înainte de prăbuşirea Franţei.
După ocuparea Franţei, principalul aliat al României, Raţiu a continuat să lucreze la legaţia României din Marea Britanie până la începutul lunii septembrie 1940, când puterea a fost preluată de generalul Antonescu şi Garda de Fier. Anglofil şi francofil, Raţiu a refuzat să accepte alăturarea României coaliţiei conduse de Germania nazistă.
În 1985, într-un interviu acordat emisiunii „Actualitatea românescă” a postului de radio Europa liberă şi păstrat în arhiva Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Ion Raţiu povestea circumstanţele în care a rămas în Marea Britanie.
„După plecarea regelui Carol al II-lea şi înfiinţarea statului legionar, mi-am dat demisia, în septembrie 1940. M-am dus la ministerul de externe englez şi le-am cerut să-mi dea azil politic, ceea ce mi-a fost acordat imediat. Am avut marele noroc să primesc o bursă la Cambridge şi am studiat timp de trei ani luându-mi un Master of Arts, o diplomă ceva mai mare decât licenţa, în ştiinţele economice. În timpul cât eram la Cambridge am făcut o serie întreagă de transmisiuni la radio pe teme patriotice în chestiunea Transilvaniei, mai ales după luarea Transilvaniei de Nord în 1940, şi am fost activ în viaţa studenţescă în asociaţia studenţilor români din Marea Britanie.”
Citește și: Reprezentanţii părinţilor îi cer ministrului Ligia Deca să facă public noul text al Legilor Educaţiei
În decursul timpului, devenit un prosper om de afaceri, Ion Raţiu nu a asistat pasiv, din Occident, la comunizarea României. A înfiinţat o organizaţie anticomunistă, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, şi a editat presă de orientare democratică, ziarul „Românul liber” fiind una dintre cele mai influenţe publicaţii în rândul exilului românesc. În 1985, Ion Raţiu era convins că numai o unitate a tuturor românilor putea face ca democraţia să se întoarcă. Astfel, organizaţia sa s-a adresat tuturor celor care au dorit să se angajeze în efortul de restaurare a democraţiei.
Pe 3 ianuarie 1990 apărea decretul-lege al Consiliului Frontului Salvării Naționale privind înființarea și înregistrarea oficială a partidelor politice în România, act sinonim cu renașterea partidelor politice și a pluripartidismului politic, după 45 de ani de absență. Revenit în România în 1990, imediat după apariția decretului, Ion Raţiu a continuat să fie acelaşi om cu ferme convingeri democratice, un adevărat reper moral. Decedat pe 17 ianuarie 2000 la Londra, trupul i-a fost adus în ţară, după propria dorinţă, şi înmormântat în oraşul natal Turda.
0 Comentarii