Da, e posibil să fi fost în Germania! Boardpass-ul care mi-a condiționat prezența în avion făcea referire la Munchen, apoi am mers pe niște drumuri cu multe indicatoare ”Ausfahrt”, iar prima masă am luat-o la ”Dreisonnenberg Hotel-Pension”, după ce un glas gutural ne-a cam certat că am întârziat 2,06 minute. ”Ne-a certat” pentru că am fost 18… Și a contat și asta, dar povestea este alta! Ținta noastră a fost Bavaria, iar scopul acela de a vedea ce înseamnă un parc național amenajat ca la carte. Așa ne-a adunat Cristoph Promberger pe cei 14 jurnaliști la expediția prin pădurile bavareze.
Alături de noi și de directorul executiv al Fundației ”Conservation Carpathia” s-a aflat Victoria Donos, director de comunicare al Fundației, dar și doi specialiști din echipa FCC-ului, Călin Șerban și Codruț Voinescu. Cu toții am făcut parte din programul de instruire cazonă pe tema conservării habitatului natural întins pe circa 25.000 de hectare. Instruire cazonă fiindcă pauzele au fost scurte și rare, în timp adunându-se zeci de mii de pași și ore întregi de discuții.
Nationalpark Bayerischer Wald, altfel spus Parcul Național Pădurile Bavareze, este o minune creată de natură și bine administrată de om. Totul a început în anul 1970, cu 13.000 de hectare, acum a ajuns la aproape 25.000. Pădure amestecată, fag și molid ca arbori dominanți. Și 12.000 de specii de plante și vietăți, de la nevertebrate la pițigoi și lupi. Lupi reintroduși în zonă după exterminarea de acum un secol și jumătate. Urși în libertate nu există! Altitudinea maximă în parc nu depășește 1.500 de metri. Așadar, una peste alta, nimic spectaculos. Chiar și ei, germanii, au spus că nu se compară parcul lor cu ceea ce ar însemna o zonă protejată ca atare în Făgăraș, cu păduri virgine, urși și gol alpin. Dar iese în evidență modul în care au reușit să pună în valoare ce au. De când a fost creat parcul, au încercat să nu mai intervină în treburile naturii. Acum s-a ajuns la un procent de 72% de teritoriu neinfluențat de om, iar directorul administrației parcului, doctorul biolog Franz Leibl, spune că ținta finală înseamnă 75%.
Dar ce se întâmplă în sfertul teritoriului în care intră omul? Tentația ar fi să ne gândim la pensiuni, circuite cu ATV-ul, zone de picnic și plantație de afine. Dar, nu! În câteva zone din parc – neapărat spre marginea acestuia – există amenajări antropice. Cum sunt cele două centre de informare, cele din Lusen și Falkenstein. Și nu sunt precum chestiile pe care le mai regăsim prin unele primării de la noi, adică un birou sau o gheretă mereu închisă sau cu un funcționar mai plictisit de viață decât de slujbă. Nu, un centru de informare din pădurile bavareze cuprinde sau este atașat unui muzeu, unei case omagiale, unei tabere pentru copii, unui restaurant, unui magazin de suveniruri. Și nu presupune realizarea unei informări doar cu pliante și broșuri. Ca să afli ce înseamnă parcul național faci un adevărat tur informativ. Care include și o sală de cinema sau o peșteră artificială… sau o cameră obscură și multe altele.
Animale la marginea potecii și tur pe vârful copacilor
Tot în marginea parcului sunt amenajate incinte îngrădite în care viețuiesc sălbăticiuni. Nu în cuști, în spații largi, deschise, cu opreliști doar ale posibilității de contact direct între om și animal. Adică nu dai nas în nas cu râsul, dar îi poți vedea botul! Și nu îi poți arunca un pufulete să îl atragi la fotografie ca pe urșii de pe Transfăgărășan. Fiindcă nu ai voie să arunci nimic în parc, nici măcar o scamă. Oricum, nu e nici urmă de coș de gunoi pe acolo, fiindcă nimeni nu face mizerie. Nici măcar juniorul plimbat cu căruciorul pe cei 350 de kilometri de poteci. Și nici biciclistul ce dă la pedale pe un traseu de 215 km. Iar plimbarea cu ochii la zimbri, bufnițe, rațe, râși, mistreți și urși – da, sunt și urși, dar doar în incinte! – se face în mod gratuit.
Chef să ai, chiar de mai plouă! Se plătește doar dacă vrei să faci un tur pe vârful copacilor. Pe bune, chiar aproape de vârf… E o amenajare specială a unui traseu pe un fel de punte suspendată la zeci de metri de sol, care are ca atracție finală „oul de copac”. O structură imensă ce oferă o panoramă de admirat de la 44 de metri înălțime! Vin turiști cu duiumul în parc. În zonele permise vizitării, după cum am mai precizat. Cei mai mulți sunt germani din Bavaria. Adică, de pe-acolo… Rar pică vreunul din nord sau din vestul Germaniei ori din străinătate. Pare un nonsens pentru un scop turistic, dar există o justificare tipic germană. „Nu vrem turism de masă, ci turism de calitate”, spune directorul Leibl. Adică nu vor puzderie de turiști gălăgioși și cu doi euro în buzunare, ci vizitatori cu respect față de natură și cu ceva dare de mână.
Citește și Conservation Carpathia: Până acum, 28 de zimbri au fost reintroduși în Munții Făgăraș
Zeci de milioane de euro din turism
Cazarea e asigurată cu zeci de hoteluri și pensiuni. Toate situate în afara parcului național, în localitățile din marginea acestuia. Și toate cu statut de parteneri ai parcului. Zeci de milioane de euro lasă anual turiștii ce vin să viziteze parcul, o medie de aproape 80 de euro de om pe fiecare zi. Comunele din jur câștigă de pe urma parcului. Oamenii, de asemenea. Fie că sunt angajați acolo, fie că au o pensiune, o măcelărie, un magazin, au de câștigat din banii aduși de turiști. Cam un sfert din economia locală este susținută de turism. Și nu e puțin lucru, ținând cont de vremurile anterioare. Înainte de crearea parcului, localnicii trăiau din exploatarea lemnului, fabricarea sticlei și mici ferme. Deloc sustenabile aceste activități, ofereau doar supraviețuirea zilnică. Dar nu a fost ușor nici să se accepte declararea zonei ca parc național. Vorba primarului din Finsterau (Mauth), Ernst Kandlbinder: „Cum, să nu mă mai duc eu după ciuperci?!”. Așa se plângeau unii localnici la înființarea parcului și ulterior, în 1997 și 2020, când zona protejată a fost extinsă. Treptat, însă, gradul de acceptare a situației a crescut, ajungând înainte de pandemie la peste 85%. Oamenii au realizat faptul că sunt beneficii să locuiești și să muncești în zona parcului național.
Marea provocare: un gândac
Reticența oamenilor la declararea zonei împădurite ca parc național a fost menținută și atunci când o mare suprafață de pădure a fost atacată de o insectă. Un gândac care a atacat arborii și i-a lăsat fără viață. Sub presiunea emoției de atunci, în unele locuri s-a intervenit, pădurea a fost curățată. Doar că așa a rămas după decenii, se reface foarte greu. De cealaltă parte a graniței, în Cehia, copacii morți au fost lăsați în teren, iar lemnul care s-a degradat treptat a asigurat atât ridicarea din pământ a noilor puieți, cât și alte beneficii pentru plante, insecte și animale. Așa că germanii au învățat din experiență trăită și nu s-au mai băgat peste natură. Acum oferă turiștilor și localnicilor ocazia să vadă cum renaște din putregai o pădure nouă. Nationalpark Bayerischer Wald este situat în sud-estul Germaniei, în landul federal Bavaria (Bayern). Este susținut din bani publici de către guvernul landului, costurile anuale fiind cuprinse între 20 și 25 de milioane de euro. Este cel mai vechi parc național din țară, primul din cele 16 existente acum pe teritoriul Germaniei.
Contract de colaborare între bavarezi și Fundația „Conservation Carpathia”
În timpul derulării vizitei în Bavaria, s-a semnat un contract de colaborare între Parcul Național Pădurile Bavareze și Fundația „Conservation Carpathia”. Este un act în baza căruia cele două părți își vor dezvolta experiența în domeniu. „Noi avem de învățat despre carnivorele mari și despre pădurile virgine”, susține directorul Franz Leibl, cel care a vizitat deja Munții Făgăraș și nu a ezitat să se declare impresionat de ceea ce a găsit acolo.
„Noi avem o viziune, cea de declarare a Munților Făgăraș parc național, așa că avem nevoie de expertiza celor din Germania în dezvoltarea unui asemenea proiect. Avem de învățat de la ei cum să gestionăm relația cu comunitățile locale și despre cum poate deveni un parc național un motor al dezvoltării economice”, a spus Cristoph Promberger.
Cătălin Ioan Butoiu
Citește și Conform unui studiu al „Conservation Carpathia”, în Făgăraş sunt 17-18 urşi/100 km pătraţi
0 Comentarii