Cum se putea pierde timpul, cu graţie, acum 50 de ani

Din şedinţele cenaclului literar ”Liviu Rebreanu”

Vorba zboară, scrisul rămâne. Așa au gândit și cei care au diriguit Cenaclul literar „Liviu Rebreanu” din Pitești, mai ales în anii ­’70-’80 ai secolului trecut, ținând „procese-verbale” ale discuțiilor ce aveau loc, din care se poate scrie o veritabilă istorie a literaturii locale. Dar registrele s-au pierdut, laolaltă cu întreaga arhivă a Palatului Culturii (s-au salvat două piane, o pendulă și casa de bani!), după ce acesta a fost ocupat de Curtea de Apel (în 1993), cu excepția unuia, aflat în posesia noastră. Deschidem, cu voia dumneavoastră, la întâmplare.

Proces verbal din 1973

„Pitești, joi, 1 martie 1973, Proces-verbal”
„Poezia-element tonifiant al vieții” – prof. Ion N. Voiculescu. Citește doamna Gomoiu Victoria – poezie”
„La ședința de lucru a Cenaclului literar «Liviu Rebreanu» din Pitești în seara aceasta au luat parte următorii tov.: Ludmila Ghițescu, Maria Constantinescu-Pitești, Victoria Gomoiu, Ion N. Voiculescu, Mihai Ecovoiu, Ion Cincă, Pavel Vulpescu, Simescu Nicolae, Radu Nicolae, Vasile Iordache, Călin Vlasie, Matei Gheorghe, Mircea Meleșteu, Constantin Miu-Lerca, Ana Iulian, Stîngaciu Elena, Vochin Marin.
În această seară, în cadrul ședinței de cenaclu, pentru început, tov. Ion N. Voiculescu a făcut o expunere cu tema «Poezia-element tonifiant al vieții». Partea a doua a ședinței literare a fost rezervată poeziei doamnei Victoria Gomoiu (Ecou, Strămoșii mei, Grevă, Urare din partea celor mici, Sfârșit de iarnă).
– Cred că ceea ce a citit tov. Victoria Gomoiu în seara aceasta este mai mult text de brigadă artistică, de agitație, remarcă Ana Iulian. – Referitor la scrierile tov. Victoria Gomoiu, mă asociez părerii antevorbitorului, spune tov. Pavel Vulpoiu. Simpla înșiruire de realizări nu poate da valoare poeziei.

Citește și Cum erai măcelărit la Cenaclul literar „Liviu Rebreanu”

– Este păcat să ne pierdem timpul cu niște expuneri de nivel mediu cu pretenție de eseu și să ascultăm poezie de maniera de care s-a citit, spune tov. Călin Vlasie. – Este necesar să li se transmită copiilor gustul pentru frumos, zice Nicolae Radu. – Eu nu sunt de acord cu părerea că a scrie pentru copii înseamnă a scrie copilărește. Dimpotrivă, copiii înțeleg poezia frumoasă și nu se împotrivesc noutăților în materie de poezie, observă tov. Vasile Iordache. – Sincer să fiu, mă așteptam la mai mult din partea expunerii făcute de tov. Ion N. Voiculescu. În privința poeziei citite, într-o oarecare măsură sunt de acord cu antevorbitorii, spune Ion Cincă.
– Referitor la poezia citită în seara aceasta de tov. Victoria Gomoiu țin să remarc un singur lucru: trebuie acordate circumstanțe atenuante pentru singurul motiv că autoarea se află în stare incipientă, spune tov. Constantin Miu Lerca. – Ceea ce ne-a citit tov. Victoria Gomoiu nu trebuie să fie atât de menajat, pentru că nu există nici un fel de poezie, observă tov. Ion N. Voiculescu, în tot materialul prezentat. – Nu pot acorda nici un fel de circumstanțe atenuante tov. Ion N. Voiculescu, care a discutat fără niciun fel de sistematizare a materialului prezentat, remarcă tov. Mihai Ecovoiu.
– Chiar dacă astă seară mulți au fost nemulțumiți de calitatea ședinței, eu consider că era necesar să cunoaștem și noi ce scrie tov. Victoria Gomoiu. Pentru joia viitoare va citi tov. Ana Iulian – proză, conchide Ludmila Ghițescu (președinta cenaclului –n.n.)”

A doua zi, cineva dădea o fugă la Securitate cu registrul de ședințe

Urmează semnăturile celor prezenți. Fusese un fiasco. Iată cum se desfășura o ședință de cenaclu literar acum 50 de ani. Se pierdea timpul cu grație. Mai trebuie adăugat că a doua zi, „cineva” de la Palatul Culturii dădea o fugă la Securitate cu registrul de ședință, ca să se știe ce și cum gândesc scriitorii locali.

Citește și Corul de copii „Glasul Arhanghelului” – la primul concert în Piteşti, alături de Cenaclul „Lumină Lină”