În ziua de 13 Septembrie 1848, trupele otomane comandate de Fuad-efendi au intrat în Bucureşti, capitala Țării Românești.
La 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, după arestarea fruntașilor revoluționari munteni și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat.
Citește și: În sfârşit, procurorii sunt pe urmele jafului forestier de la Pietroşani
În fața celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-pașa, au stat trupele aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București.
Colonelul Radu Golescu concentrase, în Dealul Spirii, Batalionul 2 din Regimentul 2 Infanterie și Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu.
Spre aceste trupe se îndrepta și compania de pompieri de sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Căutând să prevină rezistența unităților militare, Locotenența domnească instaurată de trupele intervenționiste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria.
Ostașii români erau animați de un puternic spirit antiotoman, reliefat și de atitudinea colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”.
Citește și: Bărbat atacat de urs, în stare critică la spital
Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim–Pașa, a ordonat retragerea trupelor otomane spre oraș, până la reglementarea pe cale diplomatică a situației tensionate create.
Pe drumul de întoarcere, acestea s-au întâlnit la un moment dat cu Compania de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zăgănescu.
La apropierea militarilor turci de cazarma pompierilor din Dealul Spirii s-a produs un incident care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria și artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii Companiei de pompieri, în preajma unui podeț, care îngusta mult trecerea.
În apropierea acestui podeț, sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, însă ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul român a răspuns și a tras două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Pașa (căruia i-a ucis calul).
În evenimente au intervenit ostașii români pentru a-și apăra comandantul. Trupele otomane au atacat cu violență compania de pompieri care a opus o puternică rezistență și a străpuns liniile inamice reușind să continue lupta alături de ostașii aflați în cazarma Alexandria din Dealul Spirii, conduși de locotenentul Pavel Zăgănescu.
După confruntari crâncene care au durat aproximativ 2 ore și jumătate (până la ora 7 seara), trupele române au fost împrăștiate, iar militarii turci au pus stăpânire pe București.
0 Comentarii