Concediul de odihnă constituie una din formele timpului liber și este un drept principal al salariaților.
Acesta se naște la încheierea contractului individual de muncă și se dobândește, în mod normal, zi de zi, prin prestarea efectivă a muncii, este un drept garantat tuturor salariaților și nu sunt permise cesiunea, renunțarea sau limitările acestuia.
Durata efectivă a concediului de odihnă se stabilește prin contractul individual de muncă, iar sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite prin contractul colectiv de muncă nu sunt incluse în durata acestuia, iar salariații încadrați cu timp parțial beneficiază de aceeași durată a concediului de odihnă, ca și cei care lucrează cu timp integral.
În cazul perioadelor de incapacitate temporară de muncă, a celor aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal și a concediului pentru îngrijirea copilului bolnav care se consideră perioade de activitate prestată, acestea nu afectează durata concediului de odihnă.
În ipoteza în care una din situațiile de mai sus intervin în timpul efectuării concediului de odihnă, acesta se întrerupe, urmând ca salariatul să efectueze restul de concediu după încetarea situației, iar dacă aceasta nu este posibil, zilele neefectuate vor fi reprogramate.
Salariatul are dreptul la concediu de odihnă și în situația în care incapacitatea temporară de muncă se menține pe întreaga perioadă a anului calendaristic.
Citește și Lecţia de drept. Când şi cum vă puteţi adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului?
Într-o atare situație, concediul se va acorda într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care salariatul s-a aflat în concediu medical.
Perioada în care un salariat a beneficiat de concediu pentru creșterea copilului nu este o perioadă în care să se țină cont la stabilirea duratei concediului de odihnă anual.
Programarea - colectivă sau individuală - concediului de odihnă se face de către angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului pentru programările individuale și poate interveni până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.
Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.
Prin cele individuale se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de 3 luni.
În cadrul perioadelor de concediu stabilite astfel, salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 de zile anterioare efectuării acestuia.
În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
În situația în care pretind despăgubiri pentru nerespectarea de către angajator a programării efectuării concediului său de odihnă, salariatul trebuie să dovedească prejudiciul ce i s-a produs prin efectuarea concediului în altă perioadă decât cea în care a fost programat.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecţia de drept. Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune
0 Comentarii