Caleidoscop

Mihail Obrenovici, principele Serbiei, a vizitat Piteştiul

1846, octombrie. Principele Serbiei, Mihail Obrenovici, a vizitat oraşul Piteşti, fiind găzduit în spaţiile Episcopiei Argeşului, reprezentată protocolar de un locţiitor, sediul la Schitul Buliga, metoh al Mitropoliei Bucureştilor.

Comisarii revoluţionari de propagandă din Piteşti, de la 1848

1848, mai-septembrie. În Piteşti au activat, având calitatea de comisari revoluţionari de propagandă, Andrei Pretorian, M. Marghiloman, C. Catina, N. Nanu, Ion I. Mihăileanu, Scarlat, Ştefan şi Demostene, Turnavitu, Partenie Ieromonah, Gheorghe Petrescu, Toma Furduiescu, Ilie Trifonescu.

„Plan de reaşezare a zonei centrale a oraşului Piteşti”

1850. Departamentul Trebilor din Lăuntru a aprobat un „Plan de reaşezare a zonei centrale a oraşului Piteşti”. Începe ordonarea gârlelor şi pâraielor, care umblau prin oraş, demolarea magherniţelor, alinierea străzilor şi a caselor.

Sunt definitivate la Piteşti listele de alegători pentru Divan

1857, iunie 30. Sunt definitivate listele de alegători pentru Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti (Divanul). Oraşul Piteşti, conform dispoziţiilor Departamentului din Lăuntru, este trecut pe o listă specială, separat de restul localităţilor din judeţul Argeş. Cuprindea 114 cetăţeni domiciliaţi în patru văpsele (sectoare) şi zece mahalale (cartiere), care aveau drept de vot.

Se finalizează instalarea telegrafului

1859, decembrie 3. Se finalizează instalarea telegrafului, devenind funcţională linia Bucureşti- Piteşti, cu oportunităţi pentru legături cu celelalte oraşe din ţară.

Piteştenii au susţinut deciziile secularizării averilor mănăstireşti

1863, decembrie 16. Piteştenii au susţinut deciziile secularizării averilor mănăstireşti, concretizate prin Legea datată 13/25 decembrie 1863. La nivelul Principatelor, acestea cuprindeau 27% din pământul cultivabil al ţării.

A.D. Lancelot, despre Piteşti

1866. În notele sale de călătorie desenatorul şi pictorul francez A.D. Lancelot, despre Piteşti, printre altele, scrie: „Casele mai toate construite din lemn sunt grămădite fără nici un plan… Câteva noi de piatră spaţioase şi bine construite arată că Piteştii încep a se înfrumuseţa şi a se evrupeniza; ele contrastează foarte ciudat cu marile clădiri vechi…”
(Informaţii selectate din “Piteşti-620,  memento” de Petre Popa. Rubrică realizată de Marius Ionel)