Secvența 1. E într-o duminică. La Spitalul Județean de Urgență din Pitești îți poți vizita rudele internate între orele 15 și 17. Timp ar fi. Altceva nu e, însă, uneori. Ce lipsește? Păi, liftul, care nu funcționează mereu! Închipuiți-vă, deci, în aceste condiții, cum urcă șapte-opt etaje vârstnicii, oamenii cu anumite probleme, femei, copii, să le aducă pachete și cuvinte de îmbărbătare pacienților.
Secvența 2. E o zi normală de lucru la Policlinica aceluiași spital, cel mai mare din Pitești. E ora 11.30, iar în fața cabinetului de Ortopedie, pe hol, așteaptă foarte mulți oameni să fie consultați de reputatul medic Dragoș Șerb. Trei sunt în cărucioare cu rotile, unii se sprijină în cârje, alții au câte-o mână prinsă de gât cu orteza. E din ce în ce mai cald, iar stresul – din ce în ce mai mare, de la atâtea ore de așteptare.
Secvența 3. Medicul Andrei Găitan, orelist, pleacă de la ”Județean”, pentru că unitatea medicală atribuie locuințe de serviciu doar ”cui trebuie”, numai lui nu, deși, de ani de zile, e navetist ori chiriaș, iar asta, zice el, îi afectează serios bugetul și sănătatea.
Bun. Să le luăm pe rând. Fiecare dintre dumneavoastră, stimați cititori, ați trăit, poate, primele două secvențe în spitale publice din România, nu neapărat la Pitești. Nu e o noutate să se strice liftul într-un spital și nici măcar să nu-ți ceri scuze, printr-un afiș, pentru asta. După cum e scris parcă în gena noastră să stăm la cozi, inclusiv la doctori, pentru că – a naibii fatalitate! – e criză de personal specializat, e criză de spitale, e criză de tot și de toate, hm, ce nu înțelegeți?!
Prin urmare, dacă la primele două probleme abordate răspunsurile autorităților n-au adus și nu pot aduce încă alinare suferințelor oamenilor, care trăiesc zilnic neajunsurile unui sistem ținut pe perfuzii, la cea de-a treia secvență, cea cu declarațiile așa-zisului ”medic problemă”, e – ca să vorbim în termeni de specialitate – anestezie totală. În spiritul adevărului, ca să nu se mai speculeze nici politic, nici sub altă formă acest subiect hiperbolizat, am cerut, deci, conducerii Spitalului Județean, printre altele, numele celor opt medici cărora le-au fost atribuite, la cerere, prin serviciul de specialitate al Primăriei Pitești, locuințele de serviciu puse la dispoziția respectivei unități medicale; precum și motivația care a stat la baza fiecărui caz în parte.
Citește și Primarul Gentea reacționează în cazul medicului care acuză Spitalul Județean
Au trecut trei săptămâni de atunci. Și nimic! Să zicem că șefii spitalului sunt încă în termenul de 30 de zile pentru comunicarea acestei informații, deși, conform legii, în zece zile trebuia să primim un răspuns, dacă informația a fost identificată. Și a fost cu siguranță, fiindcă, altminteri, trebuia să fim anunțați, oficial, că timpul nu a fost suficient pentru asta. Deci, mergem pe bună-credință; lucrurile trebuie să fie clare: noi, spitalul, am repartizat locuințe de serviciu medicilor Cutare și Cutărescu, pentru că… așa și pe dincolo. Tăcerea prelungită pe marginea acestui subiect nu face decât să crediteze reacția respectivului doctor vizavi de atribuirea locuințelor ”pe pile”.
De fapt, o astfel de atitudine e caracteristică spitalelor. Ea se manifestă și când greșește un medic, și când un pacient grav bolnav e plimbat de la un spital la altul, și când cineva – precum orelistul Găitan – se revoltă. Diagnosticul? Secretomanie. E precum o boală. Nu face nimănui bine.
Citește și Medicul care acuză Spitalul Județean a decis să plece
Un articol care oglindește, in mod obiectiv , realitatea din Spitalul Județean din Pitesti . Chestiunea cu lifturile e veche… Eu și familia mea ne-am confruntat cu aceasta situație de multe ori . Am urcat pana la etajul 8 pe scări . Dorința de a-i revedea pe cei dragi in momente grele a fost mai puternica decât efortul depus la urcarea atâtor etaje, însă consider inuman gestul acesta de a-i lasa pe vizitatori sa urce pe scări, atâta timp cât pentru personal erau disponibile 4 lifturi . E foarte posibil ca un vizitator sa sune “la salvare” chiar de pe scările spitalului pentru epuizarea care-l lasa fără respiratie , in leșin : o agonie in schimbul unui gest de umanitate de a merge sa-ti încurajezi o rudă sau un prieten , aflat pe patul suferinței .
Realitate oglindita obiectiv? Fiindca se plange cineva de lifturi si de intarzierea unui medic? Doamna, va preocupa probleme mici, probabil sunteti genul care reprosati cuiva paianjenii din coltul camerei sau geamurile nespalate din salon. Problemele din Spitalul Judetean sunt mult mai mari si, „obiectiv”, se traduc prin pacienti morti din cauze care in alte tari sunt penale… Nu va mai agitati sa comentati, ramaneti la site-urile cu mancare vegana si la tik-toc…