Jumătăţile de măsură ale subprefectului Ion Cârstoiu

Cu toate că de vreo doi ani încoace este o prezenţă extrem de discretă, domnul Ion Cârstoiu lasă din când în când să evadeze din cutiuţa cu şopârle câte un exemplar grijuliu dresat. Aşa cum s-a întâmplat la începutul acestei săptămâni, într-o conferinţă de presă în care subprefectul de Argeş a anunţat că salariile bugetarilor nu trebuiau reduse. „Cea mai grea problemă cu care s-a confruntat Guvernul este măsura de reducere a salariilor cu 25%. Cred, şi este opinia mea, că reducerea numărului de bugetari fără reducerea salariilor ar fi fost sufi cientă”, a spus Ion Cârstoiu. Care întâi şochează, după care se repliază: „eu reprezint un guvern pe care trebuie să-l apăr, şi cu bunele, şi cu relele lui”. În acest fel, dă senzaţia că este un conducător mult mai rezonabil şi un negociator de prima mână, în litera şi spiritul manualelor de marketing născut la ITA şi de management altoit la Tigris Topoloveni.   Problema e că nu e nimic rezonabil în a spune că bugetarii nu sunt atât de afectaţi ca angajaţii din sistemul privat şi că lucrătorii din Finanţe, la care s-a referit în mod expres, „n-au dreptate şi, oricum, nu mor de foame”. De ce? Pentru că, zice tot subprefectul, atunci când îi controlează pe patroni nu pleacă acasă fără atenţii de câteva milioane de lei. Just, însă dincolo de faptul că nu toţi din fi nanţe sunt inspectori, se impune o întrebare: nu cumva şi domnul Cârstoiu se numără printre şefi i judeţului care au închis ochii sau chiar au girat sistemul de şpăgi şi de stimulente de sute de milioane de la administraţiile fi nanciare? Nu cumva cumătrul preşedintelui Băsescu era prefect atunci când Gică Banzea se autostimula cu câte un miliard de lei pe an?  Ba da, dar asta este caracteristic pentru stilul de a guverna al lui Ion Cârstoiu. Un înalt funcţionar public care nu ia niciodată măsuri, ci jumătăţi de măsură şi care acordă doar explicaţii evazive şi jumătăţi de susţinere.
(NELUŢU DINU)