Drama scriitorilor, dezvăluită de Adrian Cioroianu: „Nici Cărtărescu nu poate trăi din scris!”

Afirmația îi aparține istoricului Adrian Cioroianu, prezent săptămâna trecută la Centrul Cultural Pitești pentru a susține o conferință. Autor de cărți, Cioroianu a deplâns tirajele cărților de azi, deși, în ceea ce-l privește, a avut parte și de un tiraj de 40.000 de exemplare la volumul „Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”, prin edițiile succesive. Deși mai mult a câștigat pentru romanul de dragoste, din 2012, „Adulter cu smochine și pescăruși”. Cu toate acestea, nu se poate trăi din scris. Și-a păstrat funcția de profesor universitar de istorie (a fost și decan) chiar și când a fost ministru de Externe sau ambasador la UNESCO.

„În ciuda tirajelor, a faptului că publică o carte pe an și a traducerilor, nici Cărtărescu nu poate trăi doar din scris, fiind profesor universitar”, a punctat Cioroianu. Și asta pentru că, în baza legii, autorul primește doar 8% din prețul de vânzare a cărții, 40% ia librăria, restul – editorul.

Citește și Activitatea de recrutare a elevilor de către fosta Securitate, pe masa Parchetului Militar

Umilința celor 10 exemplare

Mai nou, multe edituri „își asumă riscul” de a te publica pe cheltuiala proprie. Autorul primește… 10 exemplare gratuite din partea editurii (cum au primit, de pildă, de la „Junimea”, Dumitru Ungureanu, Nicolae Oprea, de la Editura „Limes”, Mircea Bârsilă, de la Editura „Eikon” etc). Ce să faci cu 10 exemplare? Le dai celor mai buni prieteni sau membri ai familiei, trimiți la un critic, păstrezi unul pentru tine. Îmi aduc aminte că rămăsesem fără niciun exemplar din prima mea carte. După… 20 de ani, cineva mi-a oferit un exemplar, oferit bunicului său, cu dedicație. E o dramă pentru scriitorii adevărați. Unii se descurcă. Îmi aduc aminte de epigramistul Nelu Vișan (care a cerut să fie incinerat, vai, influențat de Pavel Coruț), cum obținea sponsorizări pentru cărțile sale. Un epigramist inventat de mine, la „Stresul zilei”. Repara aparate de radio la „Fortuna”, dar scria, cu talent sau mai puțin, epigrame. E drept, era tonic, plin de umor, nu și de talent. Dar avea darul să obțină sponsorizări. Își lansa cărțile la restaurant, pe cheltuiala sa, cu prezență selectă, cu masă bogată și băutură cât cuprinde, din sponsorizări. A avut darul acesta, al sponsorizărilor. Din păcate, marii scriitori piteșteni nu l-au avut.

Citește și Un fost magistrat piteştean, o revelaţie literară

Soluția instituțiilor

Unii scriitori piteșteni au mers în audiențe la mai-marii județului, orașelor. Cu succes. Așa au apărut tot felul de cărți fără absolut nicio valoare literară. M-am adresat acestor instituții. În Pitești există o Filială Pitești a Uniunii Scriitorilor din România, cu patru doctori în literatură doar în conducere, persoane calificate. Ar fi nevoie de o recomandare din partea acestora pentru a se obține sponsorizări pe merit, nu pe milă. În zadar. Sponsorizările au curs spre persoane lipsite de orice talent. Alții își tipăresc cărțile din pensiile lor. Un altul, din Leordeni, tocmai mi-a trimis o cutie de cărți, 30 la număr, din ultimii ani, din cele 150 scrise. La el, chiar o enigmă, cine, Doamne, îl sponsorizează?

Citește și Nichita Stănescu, acuzat la Piteşti

Şi totuşi, unii câştigă la greu

Prin natura a ceea ce fac, am fost martor la multe „negocieri” autor-editor. Sunt „cărți”, așa-zise „buletine științifice”, care apar în 5-6 exemplare! Sunt profesori universitari/asistenți/conferențiari care au nevoie de „publicații” pentru a parveni în grade superioare. Oficial, se organizează un seminar pe o temă, comunicările fiind strânse într-un volum „științific”. Fiecare… cotizează, se tipărește volumul în 5-6-7 exemplare (unul pentru biblioteca universității, ceilalți primind, fiecare, un volumaș). Dar sunt și profesori care vor să câștige imediat. Un profesor, teolog pe deasupra, merge la un editor. „Am două cărți, fiecare de 300 de pagini, format manual, hârtie normală”, zice. Editorul își pune calculatorul în față, face niște calcule, după care adaugă: „Fiindcă suntem prieteni, îți fac reducere de 10%”. „Cât e totalul?” „Păi, 6000 de lei”. Iar părintele scoate din buzunar 6000 de lei (avea mai mult, e bucuros cu prețul, dar adaugă: „Dar mi le scoți în două zile, am examen cu studenții, le cumpără ei, degeaba le tipăresc mai târziu!” Și uite așa, de la 6000 lei dați, profesorul cel sfânt o să câștige peste două zile 30.000 de lei. Deci, contează cui te adresezi. Unui cititor neștiut sau unor oameni pe care îi ai la mână.
Cam așa merge piața de carte de pe la noi!

Citește și Preotul muscelean care l-a dărâmat pe Lenin a fost decorat post-mortem de Iohannis