Cultura însemna totul, cu începuturile. Avem zeci de mii de pagini de folclor românesc publicate, de-a lungul timpului, de la Simion Florea Marian, Moses Gaster și până la Mihai Pop. În Argeș, reținem pe Miron Cordun, Dimitrie Al. Nanu, Toma Biolan, Sergiu I. Nicolaescu, Constantin Cârstoiu, Ion Nania, Mihai Golescu, Adriana Rujan, Ion Lică-Vulpești, Corneliu Lamba, Ion Grecu, Octav Pârvulescu, Sorin Mazilescu ș.a. Și zeci de cărți teoretice despre folclorul românesc. Și totuși…
Specialiștii în folclor din a doua parte a secolului trecut au căutat să demonstreze că așa-zisa creație populară nu s-a încheiat odată cu culegerea „Mioriței” și a „Legendei Meșterului Manole” (prelucrate, să fim serioși, de scriitori profesioniști), ci că e un proces continuu. Așa au apărut poeți-țărani, precum Toader Hrib de la Arbore ori Vasile Dâncu, așa a apărut, apoi, folclorul proletcultist, pe model sovietic, cu directori de cămine culturale care inventau, la propriu, „cântece” prin care colectiviștii proslăveau binefacerile socialismului. Și la Pitești s-au tipărit zeci de asemenea culegeri de „cântece de viață nouă”, prin Centrul Creației Populare, cei mai mulți „culegători” fiind persoane importante în ierarhia culturală locală. Nu le dau numele, vai, mi-au fost prieteni!
Citește și Scriitorul piteştean Ion Toma Ionescu, tradus în ebraică
„Ceapeu, grădină mare!/ Cine fură ăla are”
Și totuși. Țăranul român, obidit de când se știe, indiferent cine a stăpânit pe meleagurile noastre, a izvodit, și-n perioada comunistă, vorbe de duh. E mult mai credibil să spui unei rude de încredere „Ceapeu, grădină mare!/ Cine fură ăla are:/ Domnii fură cu căruţa,/ Iar noi furăm cu trăistuţa”, decât să cânți, pe scena căminului cultural, „Foaie verde de secară, / S-a dus vremea de ocară / Când trudeam din zori în seară / Şi mâncam pâine amară. / Acum traiul s-a schimbat, / Căci partidul ne-a-nvăţat / Să facem gospodărie, / Să scăpăm de sărăcie”.
O vină mare o au etnomuzicologii de azi. Rupți de realitate. Nu e concurs de folclor pentru tineri la care ultimii să nu fie îndemnați să meargă la bunici să culeagă „folclor autentic”, scos, așa, „din lada de zestre” de lângă boiler. Dar bunicii de la țară, de maximum 70 de ani, au crescut cu televizor, au trăit cu cântecele Mariei Lătărețu, ale lui Ion Dolănescu, Mariei Ciobanu.
Citește și Ce cred scriitorii argeşeni despre războiul din Ucraina?
„Foaie verde de cafea”
O vină o mai au și unii profesori de la țară, care dau ca temă elevilor să „culeagă” folclor. O fac, bieții, de nevoie, merg la biblioteca din sat, copiază ceva de acolo. Îmi aduc aminte cum am dat de pământ cu o carte apărută nu cu mult timp în urmă cu folclor din comuna mea. Un cântec începea așa: „Foaie verde de cafea”!! Nu am bănuit vreodată că ai mei conțărani, în loc de porumb și grâu, cultivau arbori de cafea!!! Și mai și cântau cafeaua! Dumnezeu să-l ierte!
După această cam lungă introducere, să trecem la subiect. Un informator (așa sunt numiți de către culegătorii de folclor depozitari ai unor cântece din bătrâni), și anume Luca I. Ionescu (din Domnești, născut în 1925), a prezentat, în august 2000, baladele „Haiducii Muscelului”, „Toma, căpitan de plai”, „Balada Laurenției Belu”. Toate despre eroul Toma Arnăuțoiu, legendarul partizan din Munții Muscelului, care, după 10 ani de lupte cu comuniștii, a fost executat la Jilava. Era normal să intre în povești, legende, balade, în cărțile de istorie. Dar să fie corecte. Tocmai de aceea nu știm cât de autentice sunt baladele invocate, pentru că asta interesează, autenticitatea, mai ales că se face caz de anumite informații la care un țăran nu ar fi avut acces pe la 1960. Balada ori e creație anonimă, colectivă, dar fără intervenția culegătorului, ori nu e nimic. Cele trei balade au fost, totuși, publicate (în „Folclor poetic din Argeș-Muscel”).
Citește și Miron Cordun, singurul poet piteştean premiat de Uniunea Scriitorilor
Toma Arnăuțoiu și… buciumul lui Seneslau!
Iată fragmente din „Haiducii Muscelului”: „Sus la munte, la izvoare,/La Nucșoara pe cărare/Urcă frații Arnăuțoiu/Și cu neamul Adămoiu,/E și Nae din Domnești/De lângă satul Pârâiești./Toma, căpitan de plai,/Urcă lumea cu alai./Alelei, alelei, frații mei,/Veniți sus să ducem lupta cu ei./Clopote grave sună trezirea,/Numai în noi e mântuirea/Așa cum spunea unul:/«Codru-i frate cu românul»/Au intrat rușii în țară/Să ne cotropească iară./Comuniștii vin spre noi/Și, Doamne, va fi vai de noi!/Sună buciumul lui Seneslau (domn al Munteniei, la 1247, după o cronică ungară, știut, iată, de „informatorul” domneștean cu patru clase – n.m.)/Pe Valea lui Văsălău,/Negru-Vodă și-a lui ceată/A trecut pe-aici odată/Și-a bătut dușmanii tari,/Hoardele mari de tătari./Aud și-acum glasuri din străbuni/Adunate-n legiuni,/Scumpul meu ținut Muscel,/Aici unde-a trăit el,/Radu, Radu-al lui Anghel./Fraților, veniți cu noi,/Luați și căruța cu boi!/Țărăniștii-au baricadat/Podul de peste râul lung și lat/Gheorghe Șuța a murit/De securitate lovit./Vine Ghiță cu pistoale,/Ca lumea să nu se răscoale/La Moscova a fost instruit,/O, ce om nelegiut!/Jepurile (!!!!!!! – n.m.) securității/Vâjâiau în timpul nopții,//E și Elisabeta Rizea,/De ea securistul se păzea,/Dar e prinsă, schingiuită,/Suferă rău, dar rezistă.//Tot cu duba-ntunecată,/Ne ducea la judecată/Și acolo persecutați/Și cu mulți ani condamnați,/Și mai mulți și mai puțini,/După planul lui Stalin”. Ne oprim aici, ne-am făcut cu toții o părere! Prea multă minciună!
Comuniştii au contrafăcut folclorul la greu
Nu știm cât de autentic e folclorul nostru. Și Alecsandri a umblat mult pe „Miorița”. Comuniștii l-au contrafăcut la greu. La Pitești, luăm cântecele lui Zavaidoc (până și „Trenule, mașină mică!”), compuse de el, și le dăm folclor. Fenomenul contrafacerii continuă, din păcate. Nu ne știm istoria, nu ne știm folclorul, tradițiile (musai, la ie mai punem și tricolorul, de parcă străbunele noastre purtau așa ceva), dar ne credem buricul pământului. Dacă e greu să faci arheologie, să scotocești prin biblioteca Vaticanului, prin cele turcești, rusești, ungare, bulgare, măcar folclorul să fie lăsat în pace. Cu el începe cultura noastră și cu nota informativă numită „Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung”…
Citește și Raluca Voicu-Arnăuţoiu, invitată la un concert cameral la Filarmonica Piteşti
0 Comentarii