Necenzurat. Stenogramele groazei în scandalul mituirii lui Fătuloiu

Crima organizată a pus mâna pe combinatul Alprom. Cel puţin asta reiese din înregistrările pe care DNA le-a ataşat la dosarul mitei de 1 milion de euro cu care a încercat Cătălin Chelu să-l cumpere pe chestorul Dan Fătuloiu. Stenogramele diverselor interceptări telefonice sau în mediul ambiental arată un mod de operare despre care nu visam vreodată să fie transferat din filmele cu gangsteri chiar în proximitatea noastră, în Piteşti. Şi totuşi, viaţa bate filmul, dovadă transcrierea unui dialog în mediul ambiental purtat pe 14 noiembrie 2010, între intermediarul Ştefan Niţache Badea din Topoloveni şi Alex Fătuloiu. Primul îi spune lui Fătuloiu jr. ce fel de om este Cătălin Chelu, capabil să-i execute pe cei doi locotenenţi ai săi, Gabriel Constantinescu şi Antonel Bunu (puşi paravan la Alprom), în cazul în care unul dintre ei l-ar trăda şi ar colabora cu procurorii.

„Chelu e mafiot de ăla adevărat, nu e de joacă cu el!”

Fătuloiu Alexandru Nicolae: Nici chiar aşa, mă, că ăştia dacă dau împotriva lui… (colaborează cu Parchetul şi fac denunţ împotriva lui Cătălin Chelu, n.red)
Badea Ştefan Niţache: Păi, da, da’ ăsta îl omoară, aici e treaba. La el e foarte simplă treaba. Deci, ăsta (Chelu, n.red) e mafiot de-ăla adevărat, mă, nu e de joacă cu el. Ăştia doi îi ştiu de frică, că ştiu că le ia gâtul, nu-s discuţii… (vorbeşte în şoaptă)…Pentru că, pentru ei, nu există om important. Bă, om cu cinci neveste, ce p…mea, să mai spui de el, măi Alex, ce p…mea. Pe bune, dracu’! Mi-a zis Bunu, mânca-ţi-aş, că prima nevastă a avortat de faţă cu el. A bătut-o Chelu pe aia până a avortat, să-mi bag p… A zis că nu-i copilul lui, că p…mea. Şi erau toţi acolo, în p… mea, şi-a bătut-o pe aia…Deci, ăsta nu stă la discuţii. El e cu achitatu! (vorbeşte în şoaptă, n.n) El le dă la ţeastă!”

Dialogul ambiental Chelu – Fătuloiu din biroul de la M.A.I

Vă prezentăm în continuare, spre deplină lămurire, şi stenograma dialogului purtat pe 12 noiembrie 2010, între orele 21.15 şi 21.34, între Cătălin Chelu şi chestorul Dan Valentin Fătuloiu. Dialogul a fost purtat în biroul de la M.A.I al secretarului de stat şi el a fost monitorizat ambiental de către DNA, conform denunţului făcut anterior de către chestorul Fătuloiu.  Din discuţie reiese fără dubiu câţi bani şi câte case, două la număr, i-a promis Chelu lui Fătuloiu ca să-i omoare cele 48 de dosare deschise pe numele lui. Iar ca bonus, încă 300.000 de euro cash, dacă secretarul de stat ar fi intervenit  la Hidroconstrucţia pentru ca directorul de acolo-„unul bătrân şi bolnav de cancer”- să se dea la o parte  pentru ca afaceristul din Galaţi să preia societatea. Subtitlurile aparţin redacţiei.

„Dane, nu ştiu dacă ţi-ai dat seama că sunt nebun!”

FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Zi, omule, de ce nu m-ai sunat?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: DANE! Tu eşti oltean de la SEVERIN. Eu sunt oltean de la CRAIOVA.
FĂTULOIU: De unde ştii, mă?
CHELU: Eu ştiu multe. Tu crezi că…? Tu… Fii atent! Îi… în primele… una, două sau trei zile de când ai dat drumu’ la treaba asta eu am ştiut, de la colegii tăi. Nu ăştia de aicea, alţi colegi.
FĂTULOIU: De la GALAŢI.  (…) Hai să discutăm pe dosar!
CHELU: Nu, ăă… fii atent, ascultă-mă! Nu dosarele mă interesează, crede-mă! Deci… crede-mă eu… eu nu am… eu nu blufez.
FĂTULOIU: Da’ fii concret, că mai am o întâlnire.
CHELU: Joci bine poker?
FĂTULOIU: Nu.
CHELU: Eu joc poker.
FĂTULOIU: Bun!
CHELU: Şi joc multe alte jocuri de risc şi de… În sfârşit! Deci, ce vreau să-ţi spun… [oftează, apoi continuă dialogul – n.n.] Eu am o ofertă pentru tine. Ţi-o spun la sfârşit. Da’ înainte de toate o să-ţi spun cam ce se întâmplă în momentu’ în care eu vin să dau prima declaraţie. (…) Deci, în momentu’ ăla… ăăă… voi spune tot… ă… cum ai făcut cu… De exemplu, cum ai făcut de ai, mi-ai găsi tu, ăă… ai găsit justificare în faţa organelor, a colegilor tăi ca să mă verifici. Justificarea a fost că particip la nu ştiu ce licitaţie şi trebuie să mă controlezi.
FĂTULOIU: Nu.
CHELU: Dacă nu-i aşa, atuncea e bine.
FĂTULOIU: Nu, am cerut toate dosarele din ţară, ale tuturor.
CHELU: Eu asta-ţi spun, DANE, că se schimbă timpurile. Tu eşti mai în vârstă decât mine cu… vreo zece ani.
FĂTULOIU: Aşa!
CHELU: Ăă… eu sunt mai aproape de un anumit moment decât tine. Şi d-asta îmi cam permit să… nu ştiu dacă mă înţelegi. Ăă… pe mine nici în pârnaie nu mă primesc, apropo!
FĂTULOIU: Îhî…
CHELU: Ca să ştii! Am şi şapte copii minori şi sunt şi plin de bani şi sunt şi nebun.
FĂTULOIU: Îhî…
CHELU: De… nu ştiu dacă ţi-ai dat seama că sunt nebun…
FĂTULOIU: Nu.
CHELU: Nu mă cunoaşte nimeni! Eu sunt aşa cum sunt… Da’, în sfârşit, hai să spun ce fac, că poate nu te… na, te plictisesc cu discuţiile.
FĂTULOIU: Te cunoaşte NICA. (Dan Nica, fost ministru al comunicaţiilor în Guvernul Năstase şi al internelor în Guvernul PSD-PDL din 2009, n.red)
CHELU: Cum?
FĂTULOIU: NICA, te cunoaşte bine.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da, mă cunoaşte, nu… Bun.
FĂTULOIU: Cu el ai început afacerile.
CHELU: Mă cunoaşte, mă cunoaşte multă lume. Dar eu stau aşa, îmi văd de treaba mea. Eu nu ştiu cum… nu ştiu cum ai ajuns tu şi să te iei de mine aşa, ştii? Adică, m-am… „Domn’e, nu i-am făcut nimic omului ăsta…”(…)

„Poate n-ai luat de la Văsâi, ştiu de la cine ai luat de demult…”

FĂTULOIU: Păi, da’ d-aia sunt plătit. Eu îmi fac datoria. Tu ai auzit de mine că am fost eu implicat sau am… am luat vreun leu la cineva? Nu.
CHELU: Nu în cazu’ meu, poate n-ai luat de la VĂSÂI, ştiu de la cine ai luat de demult.
FĂTULOIU: De la cine?
CHELU: Ei, lasă-le că am şi eu surprize. Cum tu le ţii aicea, am şi eu…
FĂTULOIU: Bun! Aşa!
CHELU: Să ştii că vreau să-ţi spun un lucru: pe lumea asta în ROMÂNIA există o bază de date, la băieţi deştepţi, care s-au asigurat, de… de pe vremea când tu făceai… de exemplu’, nu ştiu, ce să zic?
De când făceai Academia de Poliţie, prin şaptezeci şi opt, aşa, cu Facultatea de Drept, cu tot ce ai făcut după aia de la Revoluţie încoace. Poate la Revoluţie umblai cu capu’ în pământ, eu eram pe baricade. Chiar dacă erai mai mare decât mine cu zece ani.
FĂTULOIU: O.K.! Hai, fii mai concret!
CHELU: Deci, voi da drumu’ la toată povestea asta, o voi lega bineînţeles de faptu’ că fiul tău este mânjit cu bani furaţi de la ALPROM…
FĂTULOIU: Da…
CHELU: Voi spune că ALPROM-ul este, de fapt, baza, temeiul acestei…
FĂTULOIU: Ai probe?
CHELU: Vom vedea.
FĂTULOIU: Bine!
CHELU: Vom vedea! În orice caz, din ALPROM lipsesc treizeci şi patru de miliarde.
FĂTULOIU: Îhî…
CHELU: Eu am fost băiat aşa că n-am nevoie de Finanţe, să vină să mai îmi calculeze, pentru ce…
FĂTULOIU: Şi i-a luat fii-miu? (râde – n.n.)
CHELU: Ă… o parte din ei.
FĂTULOIU (râde – n.n.): E frumoasă povestea.
CHELU: Da, bun, râdem fiecare să ştii, nu-i nicio problemă!
FĂTULOIU: Aşa, O.k.!
CHELU: Bun!
FĂTULOIU: Şi ce-mi faci?
CHELU: Ă… tu, normal că încerci să acoperi dosaru’ ăla. Faci nişte chestii, din astea, de imagine…

„Când încep stactacolu’ îl fac ca la spital. O să fiu şi la OTV..”

FĂTULOIU: Deci, tu mă şantajezi acum?
CHELU: Te şantajez şi o strig în gu
ra mare! Nu… nu te şantajez, ne şantajăm împreună.
FĂTULOIU: Ai aranjat cu televiziunile, că aşa am înţeles!?
CHELU: Nu, ne şantajăm împreună.
FĂTULOIU: O.K.!
CHELU: Şi probabil c-o să fac o chestie că… Mie îmi place spectacolu’, să ştii! Când încep spectacolu’ îl fac ca la spital. O să fiu şi la O.T.V….
FĂTULOIU: Şi eu.
CHELU: O să fiu peste tot, înainte de-a mă aresta tu, dacă vei putea.
FĂTULOIU: Bun.
CHELU: Dacă mă vei aresta voi sta, poate treizeci de zile, dar… ă… tu ai cincizeci şi cinci de ani. Urmează o perioadă acum, când tu va trebui să te ascunzi.
FĂTULOIU: Da. De ce?
CHELU: După cele şase luni, şase luni, un an, care vor trece…
FĂTULOIU: De ce?
CHELU: Nu ştiu, trebuie să te gândeşti mai bine.
FĂTULOIU: Bine.
CHELU: Să ştii că sunt mulţi oameni care în momentul ăla vor… se vor îngrămădi să te calce pe aici pe undeva (îşi arată ceafa, apoi continuă – n.n.). Înţelegi?
FĂTULOIU: O.K.! (…). Deci, mă şantajezi?
CHELU: Ă… Dacă ăsta-i… Da’ tu, nu mă şantajezi pe mine?
FĂTULOIU: Da, te şantajez.
CHELU: Păi, vezi!?
FĂTULOIU: Am toate dosarele la mine?
CHELU: Bun.

„Eu cu o sută cincizeci de mii de euro rezolv toate dosarele”

FĂTULOIU: Ştiu cum le-ai mătrăşit, ştiu ofiţerii cu care le-ai mătrăşit. Sunt pe listă.
CHELU: Ştiu, că ai acolo colegi… Da, bine, bine! Astea-s nişte… Ce să mătrăşesc, că…? Doamne! În sfârşit, tu fă ce vrei.
FĂTULOIU: Hai, mă, că ştiu eu cum… cum le-aţi împărţit voi sub prejudiciu să n-ajungă la D.I.I.C.O.T.!
CHELU: Ascultă-mă! Eu cu o sută cincizeci de mii ( de euro, n.red) mă rezolv unde trimiţi tu astea, acuma. Nu-i nicio problemă! Da’ după aia…
FĂTULOIU: Hai să vedem!
CHELU: Da’ după aia…
FĂTULOIU: Dacă-ţi trimit astea nu mai ieşi din puşcărie douăzeci de ani.
CHELU: Crede-mă… crede-mă că sunt oltean, n-am să fac niciun an de puşcărie! Nimic n-am să fac, nicio zi de puşcărie.
FĂTULOIU: Măi, dacă-ţi trimit astea…
CHELU: Poate arest ai să reuşeşti.
FĂTULOIU: Nu…
CHELU: Dar puşcărie, ascultă-mă ce-ţi spun eu, acuma!
FĂTULOIU: Douăzeci de ani faci.
CHELU: Face şi fiu-tău.
FĂTULOIU: Douăzeci de ani…
CHELU: Ştii… Ştii ce-i aia? O să zici, o să vrei să… să nu mai… ă… Nu ştiu, o să te detaşeze ăştia pe undeva…
FĂTULOIU: Douăzeci de ani, da’…
CHELU: Bun, am înţeles.
FĂTULOIU: Fii-miu e curat, curat!
CHELU: Măi, cât vrei tu, cât vrei tu!
FĂTULOIU: Da.
CHELU: Eu nu ştiu dacă mai trăiesc vreo cinci ani, da’ dacă tu vrei douăzeci de ani să stau eu în pârnaie, o să stăm.
FĂTULOIU: Bine.
CHELU: O.K., ascultă-mă ce-ţi spun!
FĂTULOIU: Nu, n-o să stai că… dacă cădem la pace.
CHELU: Ai cincizeci şi cinci de ani; după momentu’ ăsta, acum, n-o să se mai uite nimeni la tine.
FĂTULOIU: O.K.!
CHELU: O să aju… o să ajungi un om normal. Nu zic altfel, că ai bani destui. Ai furat şi tu o grămadă din două mii până acuma.
FĂTULOIU: De unde am furat eu?
CHELU: Cum?
FĂTULOIU: De unde am furat, mă?
CHELU: Nu ştiu, vom vedea.
FĂTULOIU: Păi, eu dacă furam, mă… mă luau americanii?
CHELU: Lasă-mă cu F.B.I.-urile şi cu nişte rahaturi de diplome şi de prostii!
FĂTULOIU (râde, apoi continuă – n.n.): Eşti… eşti simpatic.
CHELU: Lasă-le dracului, că nu…!
FĂTULOIU: Aşa.
CHELU: Nu discutăm de astea!
FĂTULOIU: Cum facem?
CHELU: Cum facem?! Deci…

„Îţi dau 50.000 euro, ca să îţi faci şi tu două concedii ca lumea”

FĂTULOIU: Cât oferi?
CHELU: Ascultă-mă! N-are sens să-ţi dau eu, ţie, banii acuma, ca tu să mi-i dai înapoi după aia să-ţi ofer eu, protecţie, peste şase luni, un an…. Tu va trebui să mergi cu mine la un moment dat la alţi oameni şi eu să pun o vorbă bună pentru tine…Pentru că sunt mulţi, mulţi care te pasc! Aşa am înţeles eu din cele trei-patru luni de când mă interesez şi eu despre tine. Tu poate zici că e cacealma, e bluf acuma. Bluf faci şi tu cu astea! (…)
FĂTULOIU: Măi, hai, mă, spune-mi cât îmi dai şi dacă vrei să facem… ă… batem palma, că n-am timp!
CHELU: Deci, eu pot să-ţi dau aşa… Pot să îţi dau cincizeci de mii, în mână, curat, ca să faci şi tu două concedii ca lumea şi o să-ţi mai dau, în PITEŞTI sau în altă parte şi pe … o altă persoană… Adică, bănuiesc că ştii mai bine! O să-ţi dau ori cincii mii de metri pătraţi, la o valoare de optzeci, o sută de euro metru’ pătrat, sau îţi dau o mie cinci sute de metri pătraţi şi-ţi construiesc o casă! Că m-apuc şi eu să construiesc nişte case şi mi-ar fi uşor să ţi-o fac.
FĂTULOIU: Aha.
CHELU: Asta aşa, ca să, să rezolvăm problema de-acum.
FĂTULOIU: Păi şi cum e cu milionu’?
CHELU: Poftim?
FĂTULOIU: Cum e cu milionu’ de euro?
CHELU: Nu, nu e…
FĂTULOIU: Tu, tu chiar aşa tâmpit că… mă crezi că risc pentru şaptej’ de mii, mă?
CHELU: Cinci mii de metri, la optzeci de euro, înseamnă patru sute, cinci sute mii, da?
FĂTULOIU: A…
CHELU: Şi-ţi mai dau cincizeci de mii. Deci, tu ai vrut şapte sute de mii. Care-i problema? Nu văd problema! Tu vrei, în criza asta, bani lichizi? Adică, zi mersi că-i am şi p-ăştia şi că îţi dau şi eu ce are toată lumea. Îţi dau… (neinteligibil]…
FĂTULOIU: Cincizeci de mii mi-i dai cash?
CHELU: Ţi-i dau cash, bineînţeles!
FĂTULOIU: Când? Săptămâna viitoare?!
CHELU: Săptămâna viitoare, când?
FĂTULOIU: Nu ştiu, miercuri, joi, când vrei tu!
Chelu: Aşa e bine, hai, am înţeles! Şi mai am o treabă cu tine. În afara de asta. Am acţiuni la HIDROCONSTRUCŢIA… vreo cinşpe la sută…
FĂTULOIU: Îhî…
CHELU: Societatea este bună, bună, bună, aşa şi ăă… sunt doi directori mai în vârstă care au şi ei belelile lor, şi… procurorii tăi se pricep la arhivare din asta… Şi am nevoie, dacă reuşeşti, să mă bagi acolo – în ce sens? – eu am acţiuni deja acolo, da’ ăştia fac abuz şi nu mă bagă în Registru. Adică nu mă consideră ca acţionar.
FĂTULOIU: O.K.!
CHELU: Şi dacă îl convingi, unul din directori, ăla mare, bătrân, mai are… ăla şi ăla-i bolnav de cancer…
FĂTULOIU: Îhî!
CHELU: E un tâmpit, e din ăla vechi comunist şi el nu înţelege, şi eu vreau să-i dau ăluia bani… Aşa! Deci, eu… ăă… îţi dau pentru chestia asta, dacă reuşeşti, trei sute de mii lichid. Imediat, dacă reuşeşti!
FĂTULOIU: Îhî…
CHELU: Crede-mă! Deci, eu ce spun, spun! Dacă reuşeşti chestia asta.
FĂTULOIU: Da… De reuşit cred că reuşesc! Problema e de bani că… îmi dai prea puţin.
CHELU:  Deci, îţi dau banii ăştia şi lui îi dau… Da’ bine asta nu e treaba… am… am putea împreună să…
FĂTULOIU: Mai faci o casă şi pentru fiu-meu. Pe lângă banii ăştia. Economie de piaţă, tată!

Chelu promite două case, pentru Fătuloiu şi fiul acestuia

CHELU: Cum?
FĂTULOIU (tuşeşte, apoi continuă – n.n.): Tu nu-ţi dai seama cât risc eu? Economie de piaţă, mă! Îmi faci pentru fiu-meu… pentru că eu risc enorm!
CHELU  (oftează, apoi continuă – n.n.): Bine! Ăă… Atuncea îţi fac două case pe o mie cinci sute de metri.
FĂTULOIU: O.k.!
CHELU: Da. Bun! Hai, am zi… am bătut palma!
FĂTULOIU: Bine, omule!
CHELU: Îţi fac o casă, aşa, cam la o sută douăzeci de mii casa.
FĂTULOIU: Bine!
CHELU: Bun! Aşa şi cu treaba asta, cu HIDRO, deci, înţelege-mă, mă doare tare rău! Şi pentru asta vei vedea că va fi excelent! Dacă-l convingi pe… (…)
FĂTULOI
U DAN-VALENTIN: După ce mi-ai dat cinci mii… cincizeci de mii o să vezi că toate dosarele alea ajung înapoi.
CHELU: Păi, da! Şi acolo înapoi, că iar le ia ăştia.
FĂTULOIU: Păi, acolo ai aranjat, acolo le omorâm.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN (oftează – n.n.) Aicea-s patruzeci şi opt sau câte ai zis că ai?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Patruzeci şi opt, care sunt la mine!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Care sunt acolo, eu le dau şi spun… îţi dă adeverinţă de neîncepere a urmăririi penale, procurorul. (…)
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, o faci ca lumea, da?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: E…?!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: E bun, hai, am înţeles!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine Ciao!
Material realizat de Gabriel Grigore

CITIŢI MAI JOS VARIANTA INTEGRALĂ A INTERCEPTĂRILOR

ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE
Serviciul tehnic
Nr. 800/II-1/2010
Operator date nr. 4472

Certific autenticitatea,
Procuror
P r o c e s – v e r b a l
19 noiembrie 2010

Comisar şef PETRE Adrian, comisar şef ŞTEFAN Florin, inspector principal NEAGU Theodor şi specialist BOLUNDUŢ Mircea, toţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Tehnic;
Astăzi, data de mai sus, având în vedere cercetările ce se efectuează în dosarul penal nr. 218/P/2010 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei, în temeiul art. 913 din Codul de Procedură Penală şi în baza încheierii nr. 1385/A.I./2010, din data de 05.11.2010, prin care se prelungeşte autorizaţia nr. 932/A.I./2010, emisă de către Tribunalul Bucureşti, am procedat, în Municipiul Bucureşti, la redarea în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental audio-video, purtat la data de 12.11.2010, de către numitul FĂTULOIU DAN VALENTIN cu numiţii BADEA ŞTEFAN NIŢACHE, CONSTANTINESCU GABRIEL şi CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN în intervalul orar 21:15:19 – 21:34:16, dialog imprimat pe suportul optic, tip DVD+R, marca VERBATIM, cu seria constructivă 073 507+R A 17958, inscripţionat cu numărul 7, rezultatul fiind următorul:

[În debutul înregistrării, se percep sunete specifice unor bătăi în uşă, apoi, odată cu intrarea în incintă a numiţilor CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN, BADEA ŞTEFAN NIŢACHE şi CONSTANTINESCU GABRIEL – având asupra sa o pungă de culoare albă – , dialogul ese iniţiat de numitul FĂTULOIU DAN-VALENTIN – n.n]

FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da!
CONSTANTINESCU GABRIEL: Să trăiţi!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai! Mamă, ce delegaţie aţi venit! Salut! Salut, omule! Tu eşti CHELU? Ăă… trage ăla, aici! Ia loc! Hai că aicea e bruiat totu’ nu se ascultă! [râde, apoi continuă dialogul – n.n.] Nu se…
CONSTANTINESCU GABRIEL: …[neinteligibil]… totuşi…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ce?

[În continuare, conform imaginilor video CONSTANTINESCU GABRIEL scoate din pungă un echipament pe care-l conectează la priza biroului – n.n.]

CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ăă… Dacă se poate să băgăm ăsta în priză ca să n-avem probleme cu…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ce-i ăla?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: …[neinteligibil]… din ăla care bruiază telefoanele, microfoanele…
FĂTULOIU-DAN VALENTIN: Bagă, bagă!
CHELU CĂTLIN CONSTANTIN: Bagă-l în priză!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa! Eşti.. ăă… eşti tare!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ei, nu… E…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Mi-ai adus banii?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu. Era… Cum să aduc? E… eu nu a…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi, am zis măcar o mie.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: E o grămadă!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi, am zis măcar o mie, tată! Ia, uite aicea ce ai! Ai citit?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN [râde, apoi continuă – n.n]: Mda… Le ştiu, le ştiu, păi, e plin internetu’! [râde – n.n.]
BADEA ŞTEFAN NIŢACHE: [râde – n.n.]
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ha să vedem pe care ţi le… Ce să fac eu în ele? Vorbim?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: [se adresează însoţitorilor săi – n.n.]: Merge?
CONSTANTINESCU GABRIEL: Gata.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ia duceţi-vă voi la masa ailaltă, în capăt, acolo!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ia, te… treceţi dincolo!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Mai bine!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai! Că am zis să vorbesc cu el.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Şi vă che…, te chem eu dacă…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Treceţi dincolo, în camera ailaltă, în capăt acolo.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Dacă ajungem la un rezultat te chem.

[În continuare, conform imaginilor video, numiţii CONSTANTINESCU GABRIEL şi BADEA ŞTEFAN NIŢACHE părăsesc incinta biroului, apoi FĂTULOIU DAN-VALENTIN continuă dialogul ambiental numai cu numitul CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN – n.n.]

FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Zi, omule, de ce m-ai sunat?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: DANE!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îm!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ascultă-mă!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îm!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Tu eşti oltean de la SEVERIN. Eu sunt oltean de la CRAIOVA.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De unde ştii, mă?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Eu ştiu multe. Tu crezi că…? Tu… Fii atent! Îi… în primele… una, două sau trei zile de când ai dat drumu’ la treaba asta eu am ştiut, de la colegii tăi. Nu ăştia de aicea, alţi colegi.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De la GALAŢI. Ăştia…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ăă…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ăştia de la GALAŢI.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Sunt… Sunt…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îţi spune ceva numele de BOLBOŞAN?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cine?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: BOLBOŞAN.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: DOLBUŞAN?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: BOLBOŞAN.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De la D.I.I.C.O.T..
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: De la D.I.I.C.O.T.?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De la I.G.P..
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: De la…?
FĂTULOIU DAN VALENTIN: De la Crimă, de la I.G.P..
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: A, nu ştiu! Eu nu aud prea bine, ştii, da’…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai să discutăm pe dosar!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu, ăă… fii atent, ascultă-mă! Nu dosarele mă interesează, crede-mă! Deci… crede-mă eu… eu nu am… eu nu blufez.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da’ fii concret, că mai am o întâlnire.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Joci bine poker?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Eu joc poker.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bun!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Şi joc multe alte jocuri de risc şi de… În sfârşit! Deci, ce vreau să-ţi spun… [oftează, apoi continuă dialogul – n.n.] Eu am o ofertă pentru tine. Ţi-o spun la sfârşit. Da’ înainte de toate o să-ţi spun cam ce se întâmplă în momentu’ în care eu vin să dau prima declaraţie.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Declaraţie, de ce?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Declaraţie de prostiile astea de…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: A!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bănuiesc că va trebui să răspund cumva.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.K.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, în momentu’ăla… ăăă… voi spune tot… ă… cum ai făcut cu… De exemplu, cum ai făcut de ai, mi-ai găsi tu, ăă… ai găsit justificare în faţa organelor, a colegilor tăi ca să mă verifici. Justificarea a fost că particip la nu ştiu ce licitaţie şi trebuie să mă controlezi.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Dacă nu-i aşa, atuncea e bine.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu, am cerut toate dosarele din ţară, ale tuturor.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: E
u asta-ţi spun, DANE, că se schimbă timpurile. Tu eşti mai în vârstă decât mine cu… vreo zece ani.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ăă… eu sunt mai aproape de un anumit moment decât tine. Şi d-asta îmi cam permit să… nu ştiu dacă mă înţelegi. Ăă… pe mine nici în pârnaie nu mă primesc, apropo!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ca să ştii! Am şi şapte copii minori şi sunt şi plin de bani şi sunt şi nebun.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: De… nu ştiu dacă ţi-ai dat seama că sunt nebun…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu mă cunoaşte nimeni! Eu sunt aşa cum sunt… Da’, în sfârşit, hai să spun ce fac, că poate nu te… na, te plictisesc cu discuţiile.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Te cunoaşte NICA.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cum?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: NICA, te cunoaşte bine.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da, mă cunoaşte, nu… Bun.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Cu el ai început afacerile.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Mă cunoaşte, mă cunoaşte multă lume. Dar eu stau aşa, îmi văd de treaba mea. Eu nu ştiu cum… nu ştiu cum ai ajuns tu şi să te iei de mine aşa, ştii? Adică, m-am… „Domn’e, nu i-am făcut nimic omului ăsta…”
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu, tată!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: „Nu l-am deranjat, nu l-am…” nu ştiu ce… Să te iei…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi, stai mă, eu de ce sunt plătit la chestia asta?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Să te iei după pe bou’ ăla de VASÂI, care eu ştiu că este o panaramă şi să…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu-i adevărat! Omule!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cum?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Eu n-am nimic cu nimeni. Eu sunt un tip…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ei, ai cu mine! Nu, nu-mi spune că nu ştiu ce, te-ai apucat tu de instinctu’ cetăţenesc ca să mă lucrezi pe mine.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi, da’ d-aia sunt plătit. Eu îmi fac datoria.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Noi suntem… Auzi, ştii ce-i ăsta?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Tu ai auzit de mine că am fost eu implicat sau am… am luat vreun leu la cineva? Nu.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu în cazu’ meu, poate n-ai luat de la VĂSÂI, ştiu de la cine ai luat de demult.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De la cine?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ei, lasă-le că am şi eu surprize. Cum tu le ţii aicea, am şi eu…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bun! Aşa!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Să ştii că vreau să-ţi spun un lucru: pe lumea asta în ROMÂNIA există o bază de date, la băieţi deşteăţi, care s-au asigurat, de… de pe vremea când tu făceai… de exemplu’, nu ştiu, ce să zic?
De când făceai Academia de Poliţie, prin şaptezeci şi opt, aşa, cu Facultatea de Drept, cu tot ce ai făcut după aia de la Revoluţie încoace. Poate la Revoluţie umblai cu capu’ în pământ, eu eram pe baricade. Chiar dacă erai mai mare decât mine cu zece ani.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.K.! Hai, fii mai cincret!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: A, mai concret…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Mie îmi plac… un lucru…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, voi da drumu’ la toată povestea asta, o voi lega bineînţeles de faptu’ că fiul tău este mânjit cu bani furaţi de la ALPROM…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Voi spune că ALPROM-ul este, de fapt, baza, temeiul acestei…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ai probe?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Vom vedea.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Vom vedea! În orice caz, din ALPROM lipsesc treizeci şi patru de miliarde.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Eu am fost băiat aşa că n-am nevoie de Finanţe, să vină să mai îmi calculeze, pentru ce…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şi i-a luat fii-miu? [râde – n.n.]
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cum?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şi a luat fii-miu?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Şi a luat… cum?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şi a luat fii-miu banii ăştia? [râde – n.n.]
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ă… o parte din ei.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN [râde – n.n.]
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: S-au… s-au rulat, s-au rulat în tranzacţiile cu T.V.A. pe care tu încerci să le acoperi acuma.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa, bine! [râde – n.n.]
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: S-au rulat şi o parte din banii ăştia.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.K., bine!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Pentru că s-au mişcat nişte sume.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bun, da! [râde – n.n.]
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Înţelegi? Deci…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: E frumoasă povestea.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da, bun, râdem fiecare să ştii, nu-i nicio problemă!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa, O.k.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bun!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şi ce-mi faci?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ă… tu, normal că încerci să acoperi dosaru’ ăla. Faci nişte chestii, din astea, de imagine…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Deci, tu mă şantajezi acum?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Te şantajez şi o strig în gura mare! Nu… nu te şantajez, ne şantajăm împreună.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ai aranjat cu televiziunile, că aşa am înţeles!?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu, ne şantajăm împreună.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.K.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Şi probabil c-o să fac o chestie că… Mie îmi place spectacolu’, să ştii! Când încep spectacolu’ îl fac ca la spital. O să fiu şi la O.T.V….
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şi eu.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: O să fiu peste tot, înainte de-a mă aresta tu, dacă vei putea.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bun.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Dacă mă vei aresta voi sta, poate treizeci de zile, dar… ă… tu ai cincizeci şi cinci de ani. Urmează o perioadă acum, când tu va trebui să te ascunzi.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da. De ce?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: După cele şase luni, şase luni, un an, care vor trece…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De ce?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu ştiu, trebuie să te gândeşti mai bine.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Să ştii că sunt mulţi oameni care în momentul ăla vor… se vor îngrămădi să te calce pe aici pe undeva [îşi arată ceafa, apoi continuă – n.n.]. Înţelegi?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.K.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu ştiu, dacă… în sfârşit.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Te rog să te mai gândeşti la chestia asta.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: S-ar putea să nu mai apuc eu, să…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bun… Ascult!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Mă enervez un pic, da’ asta e, trebuie să mă mai calmez.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Aşa, bun! Deci, există o bază de date în care sunt trecuţi… ă… destui. Eu te-am găsit acolo, că am întrebat: „Mă, cine e, cum e…?” Că-ţi dai seama că patru, şapte, opt luni de când…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Cine are baza de date?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: De când te interesezi tu de… de mine.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: PSD-ul o are, NICA?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Tu, te interesezi de vreo şase luni, de mine, şapte luni.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: NICA a luat baza de date de la…, de la D.G…. D.G.I.P.I.?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu, astea sunt chestii care nu pot să le comentez. Nu NICA, că… ă… cum să spun? Voi sunteţi mai noi, sunt alţi oameni mai vechi.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu… nu ştiu dacă…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De aia nu m-a primit NICA când am venit din AMERICA, în minister?
CHELU CĂTĂLIN C
ONSTANTIN: Nu m-a primit pe mine?!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Pe mine, pe mine!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: A, nu ştiu, nu… Nu ştiu… Astea sunt alte… Deci, nu mă băga în probleme care… m-ai înţeles?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bun. Hai, fii mai concret!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Eu am bucăţica mea, îmi văd de treaba mea…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Am o altă întâlnire, te rog să fii mult mai concret!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: În momentu’… A, vroiai să… vrei să…?!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Mai direct.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Mai direct! Păi, mai direct nu ştiu ce aş mai putea să spun!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Deci, mă şantajezi?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ă… Dacă ăsta-i… Da’ tu, nu mă şantajezi pe mine?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da, te şantajez.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Păi, vezi!?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Am toate dosarele la mine?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bun.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ştiu cum le-ai mătrăşit, ştiu ofiţerii cu care le-ai mătrăşit. Sunt pe listă.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ştiu, că ai acolo colegi… Da, bine, bine! Astea-s nişte… Ce să mătrăşesc, că…? Doamne! În sfârşit, tu fă ce vrei.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai, mă, că ştiu eu cum… cum le-aţi împărţit voi sub prejudiciu să n-ajungă la D.I.I.C.O.T.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Eu, cu o sută… Auzi, eu, cu o sută… Ascultă-mă! Eu cu o sută cincizeci de mii mă rezolv unde trimiţi tu astea, acuma. Nu-i nicio problemă! Da’ după aia…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai să vedem!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da’ după aia…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Dacă-ţi trimit astea nu mai ieşi din puşcărie douăzeci de ani.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Crede-mă… crede-mă că sunt oltean, n-am să fac niciun an de puşcărie! Nimic n-am să fac, nicio zi de puşcărie.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Măi, dacă-ţi trimit astea…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Poate arest ai să reuşeşti.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Dar puşcărie, ascultă-mă ce-ţi spun eu, acuma!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Douăzeci de ani faci.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Face şi fiu-tău.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Douăzeci de ani…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ştii… Ştii ce-i aia? O să zici, o să vrei să… să nu mai… ă… Nu ştiu, o să te detaşeze ăştia pe undeva…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Douăzeci de ani, da’…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bun, am înţeles.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Fii-miu e curat, curat!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Măi, cât vrei tu, cât vrei tu!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Eu nu ştiu dacă mai trăiesc vreo cinci ani, da’ dacă tu vrei douăzeci de ani să stau eu în pârnaie, o să stăm.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: O.K., ascultă-mă ce-ţi spun!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu, n-o să stai că… dacă cădem la pace.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ai cincizeci şi cinci de ani; după momentu’ ăsta, acum, n-o să se mai uite nimeni la tine.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.K.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: O să aju… o să ajungi un om normal. Nu zic altfel, că ai bani destui. Ai furat şi tu o grămadă din două mii până acuma.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De unde am furat eu?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cum?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De unde am furat, mă?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu ştiu, vom vedea.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi, eu dacă furam, mă… mă luau americanii?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Lasă-mă cu F.B.I.-urile şi cu nişte rahaturi de diplome şi de prostii!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN [râde, apoi continuă – n.n.]: Eşti… eşti simpatic.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Lasă-le dracului, că nu…!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu discutăm de astea!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Cum facem?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cum facem?! Deci…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Cât oferi?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ascultă-mă! N-are sens să-ţi dau eu, ţie, banii acuma, ca tu să mi-i dai înapoi după aia să-ţi ofer eu, protecţie, peste şase luni, un an.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN [rosteşte o interjecţie exprimând negaţia – n.n.]
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ă… Tu va trebui să mergi cu mine la un moment dat la alţi oameni şi eu să pun o vorbă bună pentru tine.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Pentru că sunt mulţi, mulţi care te pasc! Aşa am înţeles eu din cele trei-patru luni de când mă interesez şi eu despre tine. Tu poate zici că e cacealma, e bluf acuma. Bluf faci şi tu cu astea!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai, mă zi…! Ă…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ştii ce-ai făcut? Ă, de cinşpe’ ani, toţi patronii au aşa ceva. Eu am patru mii de locuri de muncă, eu îs trecut prin toate!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Măi, hai, mă, spune-mi cât îmi dai şi dacă vrei să facem… ă… batem palma, că n-am timp!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, ascultă-mă!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Crede-mă!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bun! Ok!… [îşi drege glasul – n.n.]… Pot să-ţi dau aşa… Ca să fim prieteni, dacă se poate, după asta.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Dar, la modul la care mi-ai spus tu, e ca un fel de, ştii, prosteală-n faţă, aşa…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Am înţeles.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Adică, nici nu ştiu cum ai avut… Ă, în sfârşit, nu mai, nu mai zic! Deci, eu pot să-ţi dau aşa… Pot săâţi dau cincizeci de mii, în mână, curat, ca să faci şi tu două concedii ca lumea şi o să-ţi mai dau, în PITEŞTI sau în altă parte şi pe alt… o altă persoană… Adică, bănuiesc că ştii mai bine! O să-ţi dau ori cincii mii de metri pătraţi, la o valoare de optzeci, o sută de euro metru’ pătrat, sau îţi dau o mie cinci sute de metri pătraţi şi-ţi construiesc o casă! Că m-apuc şi eu să construiesc nişte case şi mi-ar fi uşor să ţi-o fac.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aha.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANIN: Asta aşa, ca să, să rezolvăm problema de-acum.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi şi cum e cu milionu’?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Poftim?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Cum e cu milionu’ de euro?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu, nu e…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Tu, tu chiar aşa tâmpit că… mă crezi că risc pentru şaptej’ de mii, mă?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu, nu e! Deci, decât să nu iei nimic… Păi, stai puţin, scuză-mă! Calculează şi tu, dacă eşti om de afaceri!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şa… o sută douăzeci.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cinci mii de metri, la optzeci de euro, înseamnă patru sute, cinci sute mii, da?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: A…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Şi-ţi mai dau cincizeci de mii. Deci, tu ai vrut şapte sute de mii. Care-i problema? Nu văd problema! Tu vrei, în criza asta, bani lichizi? Adică, zi mersi că-i am şi p-ăştia şi că îţi dau şi eu ce are toată lumea. Îţi dau… (neinteligibil]…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Cincizeci de mii mi-i dai cash?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ţi-i dau cash, bineînţeles!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Când?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Poftim?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Când?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Când vrei?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Mâine.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: E, nu… n-am de unde…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Săptămâna viitoare?!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Săptămâna viitoare, când?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu ştiu, miercuri, joi, când vrei tu!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: O.k.! Bun!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aici!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Am să trimit pe… Eu n-o să fiu…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu, vii tu!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN
: N-o să fiu în ţară.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ne întâlnim… Nu. Nu mă mai băga să ştie ăştia!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Aşa e bine, hai, am înţeles!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: La ăştia le spui: „Domn’e, am căzut cu el cu el, nu ştie…”
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Gata, am înţeles! Şi mai am o treabă cu tine.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: În afara de asta.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ăă… Am acţiuni la HIDROCONSTRUCŢIA… vreo cinşpe la sută…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Societatea este bună, bună, bună, aşa şi ăă… sunt doi directori mai în vârstă care au şi ei belelile lor, şi… procurorii tăi se pricep la arhivare din asta…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Şi am nevoie, dacă reuşeşti, să mă bagi acolo – în ce sens? – eu am acţiuni deja acolo, da’ ăştia fac abuz şi nu mă bagă în Registru. Adică nu mă consideră ca acţionar.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.K.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Şi dacă îl convingi, unul din directori, ăla mare, bătrân, mai are… ăla şi ăla-i bolnav de cancer…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: E un tâmpit, e din ăla vechi comunist şi el nu înţelege, şi eu vreau să-i dau ăluia bani…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi, ce tu eşti bolnav de cancer?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cum? Eu? Nu, rău de inimă.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, trebuia să mor acum patru ani, după ce zic doctorii.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aşa!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Eu unde ajung, la orice control de rutină medicul se sperie şi cheamă ambulanţa că am infarct. Ca să înţelegi. Bun!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.k.! Îhî!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Aşa! Deci, eu… ăă… îţi dau pentru chestia asta, dacă reuşeşti, trei sute de mii lichid. Imediat, dacă reuşeşti!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Crede-mă! Deci, eu ce spun, spun! Dacă reuşeşti chestia asta.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Adică, ăla e şi… ăla e şi… mai are câţiva… nu ştiu… c…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De reuşit cred că reuşesc! Problema e de bani că… îmi dai prea puţin.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: de… Deci, îţi dau banii ăştia şi lui îi dau… Da’ bine asta nu e treaba… am… am putea împreună să…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Mai faci o casă şi pentru fiu-meu. Pe lângă banii ăştia. Economie de piaţă, tată!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cum?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN [tuşeşte, apoi continuă – n.n.]: Tu nu-ţi dai seama cât risc eu?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Că… că… sunt… mai…?!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Economie de piaţă, mă! Îmi faci pentru fiu-meu… pentru că eu risc enorm!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN [ oftează, apoi continuă – n.n.]: Bine! Ăă… Atuncea îţi fac două case pe o mie cinci sute de metri.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.k.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da. Bun! Hai, am zi… am bătut palma!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine, omule!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Îţi fac o casă, aşa, cam la o sută douăzeci de mii casa.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bun! Aşa şi cu treaba asta, cu HIDRO, deci, înţelege-mă, mă doare tare rău! Şi pentru asta vei vedea că va fi excelent! Dacă-l convingi pe…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şi mai ai altceva?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Poftim?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Mai ai şi alte…?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Mai am dacă caut. Da’… nu ştiu dacă-ţi mai ajunge timpu’!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îhî!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN [ râde, apoi continuă – n.n.]: Iartă-mă că-ţi spun, da’…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine! O.k.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, dacă mai am ceva şi mă doare am să vin la tine şi… discutăm în schi…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai să încheiem că trebuie să mă duc la o altă întâlnire! Deci…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bun! O.k.! Bun!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ne vedem miercuri… ne anunţăm…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ăă… eu sunt, o să fiu plecat puţin din ţară.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Joi, vineri?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ori miercuri, ori joi.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: O.k.!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da’ cred că joi. Hai s-o lăsăm pe…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ne auzim, vorbeşti cu ăla şi mă sună sau mă suni tu pe telefonu’ ăla… Da’-i mai bine să mă sune el. Mă sună el…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ă… Hai, bine, da’ lasă-mi şi mie telefonu’ tău, măcar ca… ca să înţeleg şi eu o chestie, da?!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu, nu îţi las tele… Nu, nu…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu-l folosesc.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu e bine!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bine, bine.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ascultă! Îl suni pe el şi el…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Tu ai văzut că eu nici aicea n-am lăsat buletinu’…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da, mă!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: N-am lăsat nimic.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Deci, el mă sună pe mine şi spune…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Gata, da! Da…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Dar lor, ieşi afară şi le spui aşa: „Bă, băieţi! Nici ALEX, nici voi, nu tre’ să ştie nimeni nimic de treaba asta.” Eu cu tine, dacă vrei să mai lucrăm în continuare.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Am înţeles. Hai că le ştiu foarte… Ascultă-mă! Ce se-ntâmplă cu astea? Că tu le-ai făcut într-o formă frumoasă acuma şi ştii ce se-ntâmplă? Char şi ăia care vin. M-ai înţeles? Chiar dacă eu nu mai…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da’ e băgat şi NICA, aici şi SOV INVEST.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Unde?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: În treaba asta.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN [foloseşte o interjecţie de negaţie – n.n.]
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Tu n-ai început cu SOV, treaba?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu există nicio dovadă, nimic! Stai… Deci, nu merge pe chestia care…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da’ ai început, hai recunoaşte!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cum?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da’ ai început cu el.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Am învăţat.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Exact, că e modul lor de operare, că eu te-am mirosit imediat că e el!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: E, nu, nu.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai, ai oameni deştepţi în jurul tău şi hai…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu te gândi, nu te gândi, nu, nu mai discutăm, nu comentăm! Problema este următoarea: ce siguranţă am eu că…? Probabil, le trimiţi acolo, am înţeles. Ce să facă acolo? Că acolo le păstrează ăia în forma asta şi vine alt tâmpit când o… s-o schimba şi…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi, stai, mă!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Mă ia, iar, la…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: După ce mi-ai dat cinci mii… cincizeci de mii o să vezi că toate dosarele alea ajung înapoi.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Păi, da! Şi acolo înapoi, că iar le ia ăştia.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Păi, acolo ai aranjat, acolo le omorâm.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN [oftează – n.n.]
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Le dai… Auzi, le dai o rezoluţie ceva să-mi…?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Le dau o rezoluţie să facă propunere de neînceperea urmăririi penale şi-ţi dau scris. Da?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cu cine? Tu-mi dai de-aicea scris?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu, când vine la procuroru’ când… să-ţi dea imediat, să-ţi dea neîncepere.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Păi, da’ aici…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şi-ţi dau rezoluţia lui.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Aicea-s
patuzeci şi opt sau câte ai zis că ai?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Patruzeci şi opt, care sunt la mine!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Care sunt acolo, eu le dau şi spun… îţi dă adeverinţă de neîncepere a urmăririi penale, procurorul.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu, da’ tre’ să dea la persoană că…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Exact, exact!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Eu, majoritatea nu sunt.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Aranjez cu el, da.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, o faci ca lumea, da?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: E…?!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: E bun, hai, am înţeles!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine Ciao!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Dacă…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Deci, nu mai vorbim cu ei şi vii cu cincizeci prima dată.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da’ bineînţeles şi ai să vezi că ce am promis aia… aia este.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine, omule, hai…!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Ascultă-mă! HIDRO, te rog, e foarte importantă şi ai să ai de câştigat ca lumea.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai, mă, lasă-mă în pace!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, te interesezi de chestia asta?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Îm?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Te interesezi de chestia asta?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: …[neinteligibil]…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da’ fii atent! Îmi dai cincizeci de mii…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Păi, tot ce mi-ai spus am zis.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Joi, da?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da’ bineînţeles.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Apoi îmi dai… ă… două case, vorbesc şi la HIDRO.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Păi, casele nu pot să ţi le dau mâine că eu tre’ să le construiesc.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu, nu, nu. Nu!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Da’ dacă vrei două…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da’ valoarea va fi peste un milion şi ceva, cu casele alea două şi cu totul. Că era şapte sute pentru prima!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Băi, omule, aoleu, păi, atuncea, cum rămâne, păi? Eu ţi-am zis, valoarea totală este vreo sută treizeci, două sute şaizeci şi cu pământul încă o sută cincizeci, patru sute şi cu cincizeci, vreo… În jur de cinci sute, e valoarea totală!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Şi cu încă cincizeci? Păi, până acuma ai zis şapte sute.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Păi, nu, cu cin… Păi, nu eu am zis, tu mi-ai zis şapte sute. Eu am zis să-ţi fac…[neinteligibil]… Ce naiba?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai, mai discutăm până joi.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Nu, stai puţin! Am… E foarte clar ce-am zis, adică eu sunt om de cuvânt. Dacă am zis o treabă, am zis! Deci, două case pe o mie cinci sute de metri pătraţi, dacă vrei ţi le fac la PITEŞTI.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Da, în cât timp?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: [oftează – n.n.]: Până în luna iunie.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ok, bine!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Cam aşa că tre’…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Ia-ţi astea de bruiat!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Bun…
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: De unde luaţi astea, mă, băga-mi-aş picioarele?
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Auzi? Dacă vrei îţi dau şi ţie una.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu-mi trebuie.
CHELU CONSTANTIN CĂTĂLIN: Nu e cazu’… Asta ce e, tot…? A…!

[Conform imaginilor video, CHELU CONSTANTIN CĂTĂLIN introduce în pungă un echipament – n.n.]

FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Eu… al meu e mai sigur să bruiezi.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: A… Am înţeles.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Al meu e mai sigur, mă, de bruiat, al vostru e… panaramă.
CHELU CONSTANTIN CĂTĂLIN: Mai sunt ascultate telefoanele?
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Nu, cu autorizaţie, numai de când dau eu Ok-ul…
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Am înţeles.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Pentru tine.
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Deci, aşa rămâne.
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Bine, ciao!
CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN: Salut!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Pa!

[În timp ce numitul CHELU CĂTĂLIN CONSTANTIN părăseşte biroul, FĂTULOIU DAN-VALENTIN se adresează lui BADEA ŞTEFAN NIŢACHE, aflat în anticameră – n.n.]

FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Hai, mă, v-a luat maşinăria! Vă spune el despre ce-i vorba, da?!

[În dialog intervine o persoană necunoscută de sex masculin, notată INTERLOCUTOR – n.n.]

INTERLOCUTOR: Să-i conduc?
BADEA ŞTEFAN NIŢACHE: Am înţeles!
FĂTULOIU DAN-VALENTIN: Pa!
BADEA ŞTEFAN NIŢACHE: Să trăiţi! La revedere!

[După aceste ultime replici dialogul şi înregistrarea se încheie – n.n.]

Facem precizarea că în cuprinsul dialogurilor redate în formă scrisă, cuvintele rostite de cei în cauză ce nu au fost inteligibile, au fost inserate folosind sintagma „…[neinteligibil]…”.
În continuare, am procedat la copierea conţinutului suportului optic tip DVD+R, marca VERBATIM, cu seria constructivă 073 507 + R A 17958, inscripţionat cu numărul 7, rezultând suportul optic DVD+R, marca VERBATIM, cu seria constructivă 073 507+R E F 10401, inscripţionat „COPIE 7”.
Prezentul proces-verbal a fost redactat în intervalul orar 08:30 – 19:00.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal într-un singur exemplar.