E deja a douăzeci și opta zi de război în țara vecină și tragedia nu pare a se sfârși prea curând. Mii de refugiați debusolați și speriați continuă să treacă granița în România. La Vama Siret, pe ambele brațe ale drumului, e un amestec de oameni și mașini, standuri cu haine, produse medicale, mâncare și jucării - imaginea unei piețe de duminică. Pe lângă drama refugiaților, tot acest film este și despre oamenii în uniformă ai României. Printre ei, șase reprezentanți ai ISU Argeș care participă la această misiune cu o ambulanță SMURD de prim ajutor calificat și o autospecială de primă intervenție și comandă. Ajută la primirea persoanelor care fug din calea războiului, le acordă primul ajutor, le sprijină cu tot ce au nevoie și le îndrumă spre punctele de triaj, pentru ca acestea să ajungă ulterior într-un loc cât mai sigur. Am stat de vorbă cu Costinel Cîrstea, plutonierul adjutant-șef de la Detașamentul Câmpulung, unul dintre cei șase pompieri care au fost detașați pentru o perioadă de cinci zile la Vama Siret. El ne-a rezumat și întregul episod din vamă drept ”imaginea care-ți trezește un fior în suflet”.
”Experiențele cu plecatul în misiuni sunt dese la noi, însă ce a apărut nou este imaginea asta a oamenilor care traversează ca să scape de război, în principal mamele cu copii. Este o imagine pe care nu o vezi doar în timpul zilei. Am executat misiunile în turele de noapte. Să vezi la trei dimineața copii de un an, doi, trei, care erau trecuți prin frig, și să te gândești că tu ai copiii la căldură nu e ușor! Îți trezește un fior în suflet. În țară se aud tot felul de vorbe, dar când ești acolo, la fața locului și vezi imaginea propriu-zisă, e altceva. Te face sensibil și să te gândești că trebuie să fim oameni în cele din urmă.”
Citește și Pulovere de lână împletite de femeile din Nucșoara pentru refugiații din munții Ucrainei
„Se simțea în sufletul lor că erau mulțumiți de sprijinul nostru”
Militarii de la ISU Argeș erau singurii sosiți cu un echipaj SMURD în Vama Siret, acolo unde acordau primul ajutor celor nou veniți în România. ”Am executat misiunile exact în punctul vamal. Am acordat primul ajutor celor care aveau nevoie. Gândiți-vă că pe acolo trec și oameni care poate erau internați la un spital și n-au mai putut să continue tratamentul în țară la ei. Îi preluam direct, cum treceau de punctul vamal, și ne deplasam cu ei la spital, spre Suceava sau unde eram redirecționați. Ce m-a impresionat pe mine a fost faptul că ne mulțumeau de foarte multe ori. Chiar o doamnă ne-a zis că nu a avut pe nimeni, niciodată, atât de aproape, mai ales persoane care să o ajute. Se vedea pe față și se simțea în sufletul lor că erau mulțumiți, uimiți că le acordăm tot sprijinul de care au nevoie. Discutau între ei și își spuneau: «Uite, ce bine că am găsit și loc de dormit și mâncare, de toate!»”, ne-a povestit plutonierul adjutant Cîrstea.
Citește și Refugiații ucraineni vor avea CNP și permis de ședere, în România
O doamnă a mers 15 zile până în România cu mașina plină de câini și pisici
Costinel Cîrstea își amintește două episoade trăite de refugiați la Vama Siret: o mamă trecuse vama în România, iar copilul de 17 ani a fost oprit în partea cealaltă din cauza unor probleme cu actele.
”Erau cu lacrimi în ochi, mama tremura de teamă că situația nu se va rezolva, iar băiatul ei nu va putea trece. A luat un translator, încerca disperată să sune în partea cealaltă să vadă ce se întâmplă. Iar după o oră, când s-a rezolvat și și-a văzut băiatul trecând în România, parcă imediat i s-a luminat fața. Mi-a mai rămas în minte imaginea unei doamne care a ajuns în România după 15 zile de mers. Avea în mașină șapte câini şi trei pisici. Nu știu cum a procedat cu ei, cu coborâtul din mașină, cu opririle pe traseu. Dar, oricum, de apreciat că nu a lăsat animalele acasă. Mai vedeam mame cu copii de câteva luni în cărucior, alți copii care plângeau și întrebau ce e cu ei acolo. Or, să-i spui unui copil că la el în țară e război nu e așa ușor și nici n-are cum să înțeleagă așa ceva”, a continuat militarul.
Citește și Zeci de câini și pisici din Ucraina au adăpost în Argeș, la Smeura
„Când a auzit că suntem din Argeș, o doamnă doctor și-a pus mâna pe inimă și a spus: ”Mă înclin în fața voastră”
Costinel Cîrstea, alături de ceilalți cinci colegi ai săi, face parte din categoria oamenilor din prima linie care își desfășoară activitatea cu devotament și dăruire, după cum spune chiar militarul, ”ca fiecare să-și aducă aminte că acolo au fost băieții ăia din Argeș”. De altfel, cei șase au reușit ca și la peste 300 de kilometri să se vorbească despre județul nostru.
”Trebuie să ne ridicăm la un standard mai înalt. Chiar într-o seară, când am predat o pacientă, ne-am întâlnit undeva pe traseu cu un echipaj de prim ajutor cu medic de la Suceava. Le-am spus că suntem din Argeș și d-na doctor ne-a întrebat mirată: «Tocmai din Argeş?!». Atunci a pus mâna pe inimă și a zis: «Mă înclin în fața voastră pentru efortul pe care-l faceţi voi, pompierii. Vă mulțumesc că ați ajuns și la noi în județ». Pentru noi a fost o onoare și tot timpul, pe unde am plecat am încercat să fim undeva sus și să spunem cu mândrie că suntem din Argeș. Trebuie să fii dedicat meseriei, să o faci cu drag și din suflet”, a declarat, pentru Jurnal de Argeș, plutonierul adjutant-șef Costinel Cîrstea.
Citește și Opt refugiaţi din Ucraina au fost cazaţi la Călineşti
0 Comentarii