În traducere directă este vorba de o nouă componentă de amplitudine a Simfoniei Lalelelor – Simfonia Iilor, respectiv un eveniment de dimensiuni naționale în care, în același timp, în același loc (Pitești), grupuri de câte 5-6 “june Rodici” măritișcane, îmbujorate, poartă pe umeri și șoldurile unduinde comorile scoase din tradiționalele lăzi de zestre, cele mai alese și specifice fiecărei zone etnografice, unele lângă altele, într-un fel de competiție armonioasă, capodopere rezultate din strădania seculară pe nenumăratele șevalete-războaie (pașnice) ale mamelor, bunicelor, străbunicelor noastre, de-a lungul șirului de generații, multe inspirate din florile de pe poienițele foștilor codri seculari.
Precum lalelele, primăvara, străpung ultimul strat de nea, venind din depărtări aride, desfășurându-se într-o încântătoare Simfonie, de ce să nu li se alăture și comorile carpatine, tezaurul nestemat, țesut și cusut de mâinile harnice ale țărancei românce, aici, pe meleaguri muscelene-argeșene, considerate a fi una din vetrele principale ale creației portului popular de mare rafinament. Sugestia, ideea de mai sus mi-a fost dată de tematica celor două „Pastile” anterioare: florile poienilor transilvane pictate pe cele 124 de pagini ale albumului prințului Charles și cei 150 de niponi purtând costume de epocă, originale, la debutul sărbătorii florii de cireș, Hanami-ul japonez.
Citește și Pastila de frumos. Spaţiul verde – componentă de prim ordin a vieţii piteştenilor
Un plagiat, într-un fel, pe care mi-l însușesc, dar cu multiple beneficii: este plasat în jurul sfintelor Paști, când la hora satului, din lăzile de zestre și încă din războaie, noile podoabe înnobilează competiția la sărbătoarea satului; are loc în „Florar”, după calendar, când totul înviorează, se dezmorțește, inclusiv zumzetul albinelor mijlocitoare de nouă viață; are avantajul Simfoniei Lalelelor, sub aspectul participării publicului, pe care o va îmbogăți. Intrând deja în era globalismului, portul popular va rămâne unul din elementele care să ne mai identifice ca neam în concertul amestecului de popoare; util să evocăm aici zisele reginei Maria la sosirea în noua ei patrie: „Am găsit aici țărani cu porturi măiestrite”, pe care, cu mândrie, le-a îmbrăcat și ea.
Oricâte manifestări s-au făcut și se vor mai face pe această temă, ele nu vor seca niciodată izvorul tezaurului fără egal, țesut și cusut de mâinile inspirate ale țărăncii românce în decursul secolelor. Simfonia Iilor să o gândim, să o răzgândim și să o încetățenim printre nestematele pe care creativitatea argeșeană le poate aduce la îmbogățirea și înnobilarea tezaurului cultural românesc. Sunt animat la acest nou demers și de dorința, obligația și dreptul de a cristaliza definitiv structura elementelor constitutive și spiritul Simfoniei Lalelelor, care este în pericol la fiecare schimbare de administrație locală, în lipsa unui Consiliu dirigent permanent. Adaug, la toate acestea, strădania nemăsurată de a o duce către perfecțiune a aceluia care a avut ideea nașterii Simfoniei Lalelelor, denumind-o, stabilindu-i conceptul structural, organizând-o efectiv la primele ediții, inclusiv „balul”, masa festivă a primelor două ediții, la Mărăcineni, deținător al certificatului de înregistrare a mărcii la OSIM, considerându-se a avea dreptul de „preempțiune” asupra viitorului acesteia în folosul comunității piteștene. Sper să nu fiu descurajat, ci ajutat în realizarea inițiativelor propuse, catalogate, precum Simfonia Iilor, drept o simplă fantezie de primăvară, conform ziarului ”Argeșul”.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. „Tulipa Piteşti”, pe Calea Bucureşti
0 Comentarii