Nu cu mult timp în urmă, comisarul european pentru comunicare Helena Dalli a propus un ghid de recomandări în materie de limbaj politic corect, cerând, nici mai mult, nici mai puțin, eliminarea termenului de ”Crăciun” și înlocuirea lui cu expresia ”vacanță de iarnă”. De asemenea, s-a propus înlocuirea numelor biblice Maria și Ioan cu două nume neutre, respectiv Malika și Julio. Toate acestea pentru a nu discrimina pe cei de alte religii… Documentul mai conținea și multe alte trăsnăi, pe care nu le mai pot comenta acum. În urma protestelor uriașe ale lumii creștine și nu numai, inclusiv la noi din partea Bisericii Ortodoxe Române și a Academiei Române (de ce nu și alte instituții?), acesta a fost retras urgent. Scopul a fost însă atins. S-a creat un precedent. Nu va fi de mirare ca în următorii ani ”bradul de Crăciun”, să devină ”brad de vacanță” și alte simboluri legate de sărbătoarea Nașterii Mântuitorului să aibă aceeași soartă.
Pentru strămoșii noștri, primul semnal al sărbătorii Nașterii Mântuitorului era începutul Postului. Cu câteva zile înainte, gospodinele (cele care se respectau) fierbeau toată vesela și o frecau cu cenușă. Porcii se tăiau de Ignat și era un bun prilej de solidaritate și comunicare în comunitate. În contrast cu ce se petrece acum, o anchetă sociologică din perioada interbelică ne precizează că la tăiatul porcului participanților li se servea mămăligă rece cu murături. În total contrast cu ceea ce se petrece în zilele noastre, când sacrificarea animalului se încheie cu așa-zisa ”pomană a porcului”, un dezmăț culinar stropit bine cu țuică fiartă cu piper, la care participă familiile reunite și care înseamnă de multe ori sacrificarea aproape a jumătate din suină. În numeroase cazuri, aceste ”socializări” se termină cu certuri, încăierări, chiar și crime.
Acum au dispărut și colindătorii… Chiar și cei de pe vremea comunismului cu celebrele colinde care începeau invariabil cu ”Foaie verde portocală…”. De Crăciun orașul e pustiu. Majoritatea locuitorilor săi se retrag prin localitățile de baștină, mai apropiate sau mai îndepărtate. Nici acolo nu se mai cântă colinde, doar sfârâie grătarele și răsună dealurile de manele. Cu alte cuvinte, terenul e pregătit pentru inovațiile care vin de la Bruxelles și care, după cum vedeți, au cornițe la vedere, dar nu sunt de ren.
Citește și Lecţia de istorie. Generalul Corneliu Calotescu – cavaler al ordinului „Mihai Viteazul”
La noi în oraș a fost anunțat cu surle și trâmbițe un nou concept de Crăciun, după formatul celui de la Sibiu. Să știți că luminația nu mă mai impresionează după ce am văzut Târgul de la Mioveni… Cunoscând bine Târgul de la Sibiu, unde era o înghesuială de nedescris, de la început am observat cât de sărăcuț era al nostru. Cu alte cuvinte, s-a mers pe ideea ”câte puțin din fiecare”: două-trei căsuțe cu dulciuri, una cu fulare, una cu mărgele de sticlă, una cu clătite… Lipsesc tarabele cu cârnați din anii trecuți. Aceasta n-ar fi o problemă, chiar am auzit mulți piteșteni încântați de acest lucru. Însă, cel mai grav mi se pare faptul că în piață lipsesc cu desăvârșire simbolurile creștine. Ele au fost înlocuite cu simboluri dintr-un serial de desene animate pentru copii între cinci și şapte ani, foarte popular la ora actuală, ”Regatul de gheață”. Mă întreb ce explicații vor da părinții copiilor când le vor spune că vor vizita Târgul de Crăciun…
Și dacă tot vorbim de anii trecuți, vă spun sincer că mi-e dor de sarmalele lui Pendiuc. Veți spune: oportunism, meschinărie, fariseism, ipocrizie, dar era și o fărâmă de umanitate în gestul primarului Pendiuc: trei sarmale și un păhăruț de țuică fiartă a doua zi de Crăciun. Din care m-am înfruptat și eu, recunosc.
Mi-e dor și de colțul chicios în care se celebra Natalitatea prin câteva oi sechestrate și niște manechine care aduceau mai mult cu simbolurile bisericii catolice decât ortodoxe. Am ajuns să-mi fie dor de magii aceia cu bărbile lipite cu scoci, care se dezlipeau mai la sfârșit…
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Străvechi sărbători de iarnă
0 Comentarii