Cea mai cunoscută informație despre împăratul roman Caligula este că și-a făcut calul senator. Se spune că scopul urmărit a fost acela de a-și arăta disprețul față de cel mai înalt for al Romei la vremea respectivă. Dar, dacă avem în vedere faptul că și în zilele noastre unii senatori au fost comparați cu diverse animale domestice sau sălbatice, am spune că totuşi Caligula a fost destul de rezervat în intenția sa. De altfel, calul său, Incitatus, se bucura de cele mai înalte favoruri cuvenite marilor demnitari: avea propria casă, cu mai multe camere mobilate, și sclavi gata să-i îndeplinească orice dorință.
Gaius Julius Caesar Augustus Germanicus, cunoscut în istorie cu numele de Caligula, și-a început scurta sa domnie la doar 25 de ani. Porecla de „Caligula” și-a căpătat-o de mic copil, când îl însoțea pe tatăl său, generalul Germanicus, în expedițiile sale militare, micuțul de nici cinci ani umblând îmbrăcat în uniforma soldaților romani, care, din simpatie, l-au poreclit „săndăluță” sau cizmuliță, care, în limba latină se spunea caligula.
La începutul domniei, mulți îl vedeau ca pe o adevărată speranță a Imperiului. Caligula nu le-a înșelat așteptările; însă doar în primele șase luni: a redus impozitele, a mărit soldele legionarilor, a restaurat jocurile publice, i-a iertat pe cei acuzați de crimă de „les majestate” și, pentru prima dată în istorie, a instituit dreptul de vot al tuturor cetățenilor romani. Toate bune și frumoase. Apoi s-a îmbolnăvit foarte grav, fiind la un pas de moarte. Printr-o minune s-a vindecat, dar ce a urmat nu poate fi descris decât drept cea mai sumbră perioadă din istoria Romei…
Profilul bolii sale a constituit de-a lungul timpului obiect de studiu al multor oameni de știință. Cu toate că sursele istorice sunt destul de confuze, cele mai multe vorbesc despre epilepsie, boală frecventă în dinastia iulienilor, care dădea tulburări mentale caracterizate prin autovenerare, sadism, perversiune, megaextravaganță, invidie patologică, un înalt grad de schimbare paranoidă, insomnie incurabilă și așa-zise „vise vii” – „vivid dreams”.
Citește și Lecţia de istorie. Alexandru Bogdan-Piteşti, regele escrocilor
Cu toate acestea, nu putem lua doar boala drept singura cauză a deviațiilor sale ieșite din comun. Însăși societatea romană de atunci se afla într-un înalt grad de degradare. Istoricul Suetonius povestește că încă de la vârsta de 19 ani Caligula se bucura de torturi, execuții, desfrâu și excese de toate felurile. De mic se spune că ar fi fost abuzat de unchiul său, împăratul Tiberius, care, în mod ciudat, îl adoptase după ce omorâse pe toți ceilalți membri pe linie bărbătească ai familiei sale. După ce a urcat pe tron, se spune că a trăit într-un permanent incest cu surorile sale, că avea relații homosexuale cu diverși apropiați, că a profitat de numeroase doamne de rang înalt. Se spune că și-ar fi deschis un bordel chiar în incinta palatului, unde erau ademeniți aristrocrații din senat împreună cu soțiile lor, care erau puse să se prostitueze de față cu o numeroasă asistență.
Desele asasinate care măcinau domniile în acele vremuri creau o isterie în rândul împăraților, care vedeau asasini peste tot. Acest fapt l-a făcut și pe Caligula să ucidă zeci și sute de apropiați, de la senatori și consuli până la Garda pretoriană, precum și cele mai apropiate rude. Cruzimea sa a atins cele mai înalte cote. La un spectacol cu public le-a ordonat gărzilor să împingă în arenă o întreagă porțiune a tribunei, asupra căreia au fost asmuțite animalele sălbatice, pe motiv că se plictisise de modul cum luptau gladiatorii.
Singura campanie militară, pregătită cu mare tam-tam, asupra Britaniei s-a soldat cu un eșec lamentabil: ajunși la țărmul Oceanului Atlantic, soldații au fost puși să strângă scoici, numite „pradă marină”, pentru că oricum nu mai avea cu ce să le plătească soldele, imperiul trecând printr-o puternică criză financiară.
A intrat în conflict și cu zeii: decapitase multe statui ale acestora, punând în loc capul lui. Se pregătea să facă același lucru cu statuia lui Zeus din Partenon, una din cele șapte minuni ale lumii, noroc că moartea i-a frânt această dorință. Cu Jupiter se certa frecvent; la un spectacol de balet, nevoit să fie întrerupt din cauza vremii rele și a fulgerelor, l-a amenințat că-l va bate.
Prof. dr. Cornel Carp
Citește și Lecţia de istorie. Republica de la Ploieşti
0 Comentarii