După ce cuceriseră mai mult de jumătate din țară, inclusiv capitala, autoritățile Puterilor Centrale, în special cele germane, au acordat o mare atenție propagandei, pentru a mai atenua ostilitatea românilor față de ocupanți. Pentru aceasta au susținut financiar o serie de cozi de topor dispuse să se pună în slujba lor pentru un pumn de arginți.
Când a izbucnit „scandalul Gunther”, în urma căruia s-a dezvăluit o listă cu numele unor politicieni corupți care primiseră bani de la nemți, Alexandru Bogdan-Pitești era în fruntea acesteia. Pentru a construi un solid aparat de propagandă. Bogdan-Pitești ar fi primit o sumă uriașă, aproximativ 840.000 lei. Conform spuselor lui Mateiu Caragiale, un apropiat al său, nu a cheltuit nici măcar un leu pentru aceasta. Cu banii primiți și-a cumpărat case, terenuri, două automobile, tablouri și obiecte de artă. A rămas celebru răspunsul dat anchetatorilor germani după ce fusese demascat, reprodus de Constantin Argetoianu în celebrele sale ”Memorii”: ”Da, domnule ofițer, e adevărat, sunt un escroc, dar aș vrea să știu ce v-ați închipuit când ați întreprins acțiunea de corupție de la noi. Ați crezut oare că veți cumpăra în România oameni cinstiți? V-ați înșelat amarnic, în această țară nu puteți cumpăra decât escroci ordinari ca mine”. Dovadă că nici escrocii nu mai sunt ce au fost.
Era mitoman. Pretindea că este descendent direct al Bogdăneștilor, își luase titlul nobiliar de ”Principe de Vlaici”, unde avea un conac, și nu de puține ori se prezenta ca fiu natural al lui Cuza. Cum ulterior s-a descoperit o agendă în care cunoscutul domnitor își notase câteva sute de femei care îi trecuseră prin pat, este posibil să existe o doză de adevăr în afirmația sa.
Foarte bine îl descrie Krikor H. Zambaccian, celebru colecționar de artă în epocă: ”…era plămădit dintr-un aluat de contraste… Era în acest personaj un amestec de senior și plebeu, de creștin și păgân, de tiran și revoltat, cinic și duios, generos pe de-o parte, escroc pe de alta…”.
S-a născut la Pitești în 1870. A studiat în Elveția și Franța, unde și publică un volum de versuri. Întors în țară, se implică în mișcarea artistică, devenind un adevărat Mecena, încurajând și susținând financiar numeroși poeți, prozatori, muzicieni și pictori, din rândul cărora s-au ridicat Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ștefan Luchian, Theodor Pallady, Camil Ressu, Iosif Isser și mulți alții. Gala Galaction spunea despre el că avea o fire de haiduc romantic: jefuia și dăruia.
Au rămas celebre în epocă cenaclurile de la Vlaici, unde erau invitate personalități de seamă ale vieții literare ca Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Adrian Maniu, Benjamin Fundoianu, Claudia Milian, dar și o duzină de prostituate.
Prof. dr. Cornel Carp