Vinerea trecută am fost invitat să particip la un eveniment care aducea în prim-plan revista Argeș, binecunoscută pe plan local doar de câțiva inși din autoritatea locală (îi numeri pe degete), cunoscută de membrii filialei Uniunii Scriitorilor și de câțiva -din nou numărați pe degete- cititori! A început cu o întârziere de aproximativ 20- 25 de minute! „Îl așteptăm pe Înalt Preasfințitul Calinic!”, se auzea o doamnă șoptind. În sală, nici mai mult, nici mai puțin de… 16 spectatori, dintre care 5 erau angajații Filarmonicii! De ce n-a venit Înaltul?! Păi nu mai vine de mult la nicio acțiune și probabil de scârbă! Sunt sigur că domnia sa, excepțional prozator, fabulos povestitor, chiar dacă pus pe frontispiciul revistei ca „Senior Editor”, vă spun cu mâna pe inimă că nu ia niciodată nicio decizie! Înaltul, să nu vă supărați pe mine, este atât de generos și cu atât de mare bun-simț, încât din nou mai mult ca sigur… este dezamăgit!
De ce nu mai vin mai mult de 16 inși la evenimente? Pentru că nu sunteți iubiți, pentru că nu faceți nimic ca scriitorimea, intelectualii și ceilalți iubitori de artă și de poezie să vă iubească! Pentru că în paginile revistei nu au văzut niciodată o rubricuță măruntă în care fiecare dintre cei 50 de membri ai Uniunii să se vadă acolo, cu o poză de ziua lui!
Marele poet Mircea Bârsilă, și el absent de multă vreme din acest cadru, îmi mărturisea zilele trecute, afișând și domnia sa o tristă atitudine: „Nu vin, merg la țară, că vine Dumnezeu și mă invită la Paris!”, făcând aluzie la un puicușor care bate câmpii de luni de zile.
Și zic să încetinesc oarecum și să trecem în registrul cu aplauze! Impresionant a fost micul discurs al poetului și traducătorului Leo Butnaru – sosit de la Chișinău pentru a ridica un premiu! „Clavecine și vecinătăți” -din ciclul ”Cărțile revistei Argeș”- aduce în atenția cititorilor (cu siguranță că vor fi câteva zeci sau sute de exemplare) un proiect interesant, cel puțin acest prim pas având ocazia de a face cunoștință cu uriași poeți din Franța, din Spania ori Italia! Premiile revistei au arătat exact la fel de prost ca în epoca trecută a fostului președinte Ceaușescu: un carton pe care scria numele, o revistă și cartea lui Leo Butnaru!
De o mie de ori mai frumos și mai arătos premiul înmânat de Cristina Munteanu, premiu din partea primarului Gentea! Dom’ primar, încercați să vă faceți timp și organizați un concurs atunci când din banii publici fluturați steagul democrației literare! Păi, o să găsiți în Pitești, în județ, un paginator de revistă de o mie de ori mai capabil, o să găsiți oameni care știu să cuibărească ouă de aur și nu clocite în toată această idee artistică! Și să nu uit! Printre premianți am fost și eu! În primă fază m-am gândit să refuz premiul! De ce n-am făcut asta? Fiindcă sunt convins că poezia este singura armă care ajută la vindecarea oricărei boli! Dar nu cu atitudini contrafăcute! Nu cu atitudini de gloată, de găști, ci cu spirit aprins, cu o inimă mare, cu multă dragoste și fără ură, fără venin și aspră prefăcătorie!
Florian Silişteanu
Citește și Jurnal din cana cu păsări. România mea e lungă şi prelungă, fericită şi plină de scârbă… uneori!
0 Comentarii