Corbii să mă mănânce și pe ulița presei argeșene să dea purii cu perlan, cu mațe și priveghi, fiindcă mi s-a luat de mine. Sunt înghesuit într-un taxi care mă duce de la Judecătoria Sinaia la Primăria… Sinaia. Pe 9 iunie 2018 s-au împlinesc 5 anișori de când le-am mutat cascheta polițiștilor care erau la pândă pe strada Furnica, la doi pași de Taverna Sârbului. Aveam o iubită bibliotecară în Câmpina și, cum substantivul comun nu se mai împărțea în viața mea, m-am dus cu asta mică să ne iubim, să facem planton și să rupem paturile. Amanții de profesie și puicuțele care au clasă știu că nu merge nimic pe… uscat. Ca atare am petrecut. Vinișor vechi din cel negru și încă altele, care au adunat o alcoolemie de 1.5 la mie. Vax pe lângă ce a pățit marele artist Ilie Năstase. Am fost oprit de polițiști, dus în raiul analizelor și repede vindecat cu un dosar penal care mă ducea la pârnaie doi anișori și jumătate. Nu i-am făcut, dar am rămas fără permis și pe bună dreptate. De îmbătat nu m-am îmbătat în viața mea, doar că nu știu de ce mama ei de viață uneori mi se încleștează limba și… o lălăi de nu înțelegi nimic. Țin minte că erau cinci polițiști în jurul meu și în jurul lumii care se tot învârtea. Au fost impresionați de gestul meu pur și simplu… lumesc după părerea mea… adică n-am ripostat, nu am înjurat organul, ba, dimpotrivă, le-am pupat bastoanele și ochișorii și frunțili și, ca să am greutate, l-am sunat pe Christian Sabbagh. Se făcuse miezul nopții. Și Cristian a vorbit cu ei și ce-or fi vorbit că am primit cafea și limonadă.
La două zile m-am dat singur în stambă în curier, unde am scris cât de prost am fost. Tanti Mari, adică doamna Marilena Barață, mi-a spus blând: „Al dracu’, Silică, frumos mai inventezi tu subiecte”. Învățare de minte. De ce am venit în Sinaia? Păi, faptele nu sunt prescrise și, pentru a redobândi permisul auto, e nevoie de niște hârtii. Duci tinicheaua cu tine până ți se cântă prohodul.
Ca atare, nu trageți la măsea, fraților, când sunteți la volan! În rest… pregătiri mari pentru Serbia, spre Kragujevac oameni și instituții cu care am pus la punct un proiect uriaș de frumos. Numai p-aci, pe la noi, când cerui să merg la dom’ primar Ionică, mă împiedicai de prag. Îi spun așa pe scurt Luminiței, consiliera lu’ șefu, că mă tot întreba ce proiect, de ce să se implice primăria, ce are cu Piteștiul?! Îi zic:
– Mă, Luminițo, e vorba de vremea războiului din Serbia, știi… când am fost cu ajutoare!
Și Luminița noastră și a domnului Ionică face o pauză, își duce mâna la tâmple, zâmbește la mine și îmi spune tandru:
– Ahhhh! Daaaa. Dar care război: primul sau celălalt?
(Încerc să ascund flăcările care îmi ies pe nări)
– Mă, Lumi! E vorba de atunci de când a sărit de pe pod dom’ Pendiuc… (și nu mai pot continua) (răsuna coridorul. Ici-colo, angajați ai primăriei care trag cu urechea!)
– Sile! Lasă-mă dracu’ cu Pendiuc al tău, că noi nu scriem cărți cu Pendiuc…
– Corbii să mă mănânce, Luminițo, te duci în birou și precis o să le spui funcționarilor că…

Florian Silişteanu, un poet roman printre ai lui
Sinaia, miercuri, 30 iunie 2018