Cumva de repede și aglomerată atitudinea mea de a deveni peste noapte, din nou, un fel de scriitor la ziar. Dar aici a început demersul meu prin apa aceasta adâncă și deloc limpede uneori a… presei la jurnal, Jurnal de Argeș. Gramatica mea va da de furcă și  de stea și de dușumea și sigur sunt că aproape neinspirat voi primi, culmea… și răsplată! Partitura aceasta  de viață poate părea la nelocul ei… dar ce nevoie să aveți dumneavoastră de unul cu capul pe umeri?

Câteva premii naționale pentru reportaj și altele în slujba adevărului poetic îmi dau curaj. Atât de mult s-a adunat în mintea mea, încât mă simt în stare să… împart! Să nu vă așteptați la sirop îndoit gargară și pupat oglinzile, fiindcă vă înșelați. România mea este amară și aspră, uneori strălucește prin oameni cărora, atunci când îi vezi la drum, nici măcar un pahar cu apă nu te grăbești să le dai. România mea e lungă și prelungă, fericită și plină de scârbă… uneori!

Repetând cu voce aproape sugrumată de emoție, aș vrea să conturez cumva că atitudinea mea ca reporter nu judecă și nu pune la zid, ci doar… strigă, urlă, chinuie și despoaie lumii așa cum suntem. De câțiva ani, din 2013 mai exact, duc povara unui proiect – cu titlul generic „Sfinții din Sacramento” – un documentar despre  românimea de dincolo, așa cum este ea la ea… acasă: că în Italia ori Americi, Germania ori Spania, Franța sau alte tărâmuri… Avem de-a face cu poate cea mai amplă și foarte serioasă documentare din ultimii 50 de ani. Vă închipuiți că e munca aproape silită a unui segment de timp ale cărui amprente sunt… aproape tragice. Lumea se îndreaptă spre cea mai adâncă prăpastie, una în care neputința este la masă cu o dezordine interioară care nu va lăsa tencuiala democrației să reziste prea mult pe zidul acestui cotidian.

Florian Silişteanu – un poet român printre ai lui
24  mai 2018, Piteşti