Reacţii de criză la Cazul Nicolescu

De regulă, situaţiile de criză scot la iveală detalii care fac diferenţa. Pentru cine are ochi să observe, momentele de cumpănă demolează caractere sau propulsează lideri. Arată defecte de organizare şi de logică sau, dimpotrivă, viteză de reacţie şi stăpânire de sine. Din această perspectivă, a gestionării crizelor de imagine, atât PSD, cât şi PDL Argeş au de învăţat din derularea halucinantă a ostilităţilor în cazul Nicolescu. Vă prezint câteva observaţii, urmare a ceea ce am observat, aflat şi înţeles din evenimentele ultimei săptămâni.

Un Nicolescu demn

Prima impresie, analizând imaginile, fotografiile şi reacţiile personajului principal e că am văzut un Nicolescu foarte demn. La ieşirea din sediul DNA, la întrebarea ziariştilor de ce a fost reţinut, a răspuns dezarmant pentru adversarii săi din toate domeniile, nu doar din politică: „Pentru că am muncit 45 de ani”. Şi-a mascat cătuşele sub trenciul bleumarin, cu dezamăgirea unui om care nu şi-a închipuit vreodată că va ajunge să suporte o asemenea umilinţă publică. Apoi, faza de la Tribunal, când a fost coborât din duba care-l aducea la proces. Marcat după o noapte de frământări, în momentul în care a văzut puhoiul de oameni care umpluse spaţiul din spatele Tribunalului, ochii i s-au umezit şi a dus mâna la inimă în semn de salut. Aceeaşi inimă care urma să-i fie operată, la Bucureşti, două zile mai târziu. La fel s-a întâmplat şi după ce i-a expirat mandatul de reţinere pentru 24 de ore, când a ieşit pentru un minut în holul Tribunalului Argeş ca să le mulţumească celor veniţi să fie alături de el. Le-a făcut cu mâna, aproape lăcrimând, apoi le-a cerut din priviri, împăciuitor cum îi este felul, să fie calmi şi să nu facă ceva ce s-ar interpreta negativ. Chiar şi amănuntul că el a fost cel care le-a cerut celor din staff-ul PSD Argeş să nu mai organizeze conferinţa de presă, anunţată imediat după pronunţarea sentinţei, tocmai ca să nu se creadă că se doreşte influenţarea justiţiei, spune foarte multe.

Un Pendiuc timorat

Deşi a fost solidar cu Nicolescu şi alături de colegii de partid pe tot parcursul derulării evenimentelor, primarul Piteştiului n-a părut în apele lui. S-a abţinut de la declaraţii categorice, ca şi cum i-ar fi fost tot timpul teamă că ar putea fi interpretat greşit, iar ceea ce ar spune ar putea fi folosit împotriva sa. De înţeles, totuşi, un asemenea comportament ezitant fiindcă, la bursa insinuărilor lansate de adversarii politici de la PDL, Pendiuc e dat ca următoarea ţintă pentru DNA.

Drăghici şi Vasilică, mai ofensivi ca niciodată

Acest eveniment nefericit pentru activul PSD Argeş a scos, surprinzător, la rampă şi doi tineri cu reflexe de lideri. Amândoi bătăioşi şi amândoi foarte coerenţi, deputaţii Mircea Drăghici şi Radu Vasilică sunt, în opinia mea, marile surprize ale acestui război pe viaţă şi pe moarte între PSD şi PDL Argeş. Mediatic, cei doi au ţinut piept PDL-ului pe toate posturile centrale de televiziune, bătându-se în prime-time cu un Mircea Andrei destul de neconvingător. Când toată lumea zâmbea cu subînţeles, la diverse discuţii la care se punea problema unei eventuale succesiuni în PSD Argeş, iată că surprizele au apărut de unde nu s-a aşteptat nimeni. Pe televiziuni, zilele acestea, deputaţii Drăghici şi Vasilică au arătat că ştiu să-şi apere liderul, dar şi să-i zgârie rău pe adversarii lor portocalii.

Un Mircea Andrei care a încasat-o de la toţi

De cealaltă parte, tabăra portocalie a avut un singur comunicator în acest conflict, pe senatorul Mircea Andrei, care-i şi liderul filialei. Şters sau miştocar, atunci când n-a putut oferi argumente solide, Andrei a fost înghesuit de mai toată lumea: de episcop, de adversarii de la PSD, dar şi de moderatorii care l-au boxat fără cruţare atunci când l-au prins cu garda argumentelor logice jos. Îl lăsa unul, apoi îl prelua altul, până l-au sleit de puteri şi de logică. Acesta-i handicapul major când ai un singur purtător de mesaj în partid, şi aici mă refer strict la PDL Argeş. N-are cine să-l suplinească. A încercat să mai panseze câte ceva, la capitolul imagine, primarul Frătică de la Bradu, dar nici acesta n-a zis nimic negativ de Constantin Nicolescu, i s-a părut mai la îndemână să se ia de Victor Ponta, în presa locală. În concluzie, la câte a încasat senatorul Andrei în plină figură, în această perioadă, omul ar trebui să umble numai cu plasturi pe faţă. Totuşi, scandalul are şi o parte pozitivă în ceea ce-l priveşte pe senatorul portocaliu: arhiepiscopul Calinic l-a doborât la podea, în urma denunţului cu şantajul pentru numirea vicarului Brânzea, dar l-a făcut şi celebru. Pentru că, dacă până la declaraţia arhiepiscopului, Mircea Andrei era un ilustru anonim pentru populaţia judeţului Argeş, după ieşirea lui Calinic a dobândit notorietate. Fie ea şi una negativă.

Calinic Maximus

De departe, figura cea mai spectaculoasă în această săptămână nebună a fost arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului. Atacat, Calinic s-a dezlănţuit… Dar apărându-se, a luat vălul de pe faţa tuturor, focalizând reflectoarele pe senatorul de Dâmboviţa, Mircea Andrei, cel care şi-a propus să dea un puci în judeţul Argeş. Aşa a ajuns politicul în propoziţie şi PDL pe buzele tuturor. Calinic a luat tortul arestării lui Nicolescu din braţele DNA şi l-a transferat, pe post de colivă, în mâinile PDL şi ale lui Mircea Andrei. Tactica DNA, dacă a existat într-adevăr una, s-a dovedit astfel neinspirată: stârnindu-l pe episcop, acesta s-a dezlănţuit şi a oferit argumente pentru componenta politică a dosarului. Iar mesajul lui Calinic arhiepiscopul, către hăitaşii politici de la PDL a fost destul de limpede: „Alo, potoliţi-vă! Aici nu e restaurantul Veneţia, ci casa Meşterului Manole”.
(Gabriel Grigore)