# Exclusiv. Directorul general Dacia a acordat Jurnalului ultimul interviu înainte de plecarea din România. De la 1 ianuarie 2014, mandatul de director general Dacia al lui Jerome Olive expiră, urmând ca acesta să preia funcția de director industrial Renault pentru Europa. Parafrazând titlul romanului „Omul care râde” al lui Hugo, se poate spune fără îndoială că, în cei patru ani în care a condus Dacia, Jerome Olive a fost omul care nu a râs – și când a zâmbit, a făcut-o foarte rar – dar care și-a făcut treaba impecabil, ducând Dacia la niște rezultate și vânzări fără precedent în plan internațional. Am avut șansa de a participa în Capitală, înainte ca acesta să își încheie mandatul, la o întâlnire în cerc extrem de restrâns cu Jerome Olive. Și am descoperit cu plăcută surpriză un francez foarte… franc, un director foarte critic și realist și care nu s-a ferit niciun moment în a spune lucrurilor pe nume. Am văzut și un Jerome Olive cu simțul umorului. Ca atunci când povestea cum l-a prins o furtună când se plimba cu bicicleta spre Snagov și a pus-o la adăpost într-un tufiș. Iar câțiva rromi au vrut să i-o subtilizeze, crezând că e… abandonată. Până la urmă, după un dialog simpatic cu ”colorații”, Jerome Olive și-a recuperat bicicleta. Boss-ul de la Dacia a avut umor și când a povestit că în urmă cu mai mulți ani, de fiecare dată când Renault lansa un model, soția îi… năștea câte un copil.
„Competitivitatea Dacia nu ține de Paris, ține de noi, aici, ține de calitate”
Lăsând gluma la o parte, pe parcursul întâlnirii de la București, directorul general Dacia a avut multe lucruri interesante, foarte pertinente și adesea dure de spus. Un prim lucru pozitiv: „capacitatea turnătoriei va crește din 2014, de la 13.000 la 25.000 de tone pe an.”
Referitor la succesul spectaculos al Dacia, Jerome Olive a spus: „Avem succes, dar trebuie să reușim să ne păstrăm capul pe umeri. Logica economică trebuie să ne ghideze. Este esențial să facem totul pentru a ne menține competitivitatea. Iar această competitivitate nu ține de Paris, ține de noi, aici, ține de calitate. Trebuie ca global să compensăm creșterea salarială printr-o creștere mai mare a productivității.”
Jerome Olive a criticat în repetate rânduri faptul că România a ajuns o groapă de gunoi a mașinilor second-hand, în detrimentul mașinilor noi în general și al Dacia în particular: „În ultimii patru ani, piața auto românească a scăzut constant. Trebuie să regăsim o dinamică a pieței auto și trebuie să accelerăm înnoirea parcului auto vechi. În mod normal, potențialul pieței din România este de 300.000 de vehicule noi vândute pe an, nu sub 100.000 ca în acest an. Plec frustrat că încă nu am reușit să văd redresarea pieței auto românești.”
În opinia lui Jerome Olive, programul Rabla ar trebui să dureze mai mult: „E nevoie de un program Rabla pe doi ani, pe o perioadă mai lungă.”
Deși vinde cât cuprinde peste hotare, Dacia are scăderi drastice cu vânzările interne. Are Dacia o problemă de percepție? În opinia directorului general, „românii trebuie decomplexați, trebuie să ridice capul și să vadă ce se întâmplă în jurul lor și că mașinile bune nu se fac într-o singură țară. Marca Dacia este pe podium pe piața auto germană în ceea ce privește fiabilitatea și asta spune multe.”
În ceea ce privește Dacia și legăturile ei cu Argeșul, Jerome Olive a fost cât se poate de clar: „Județul trebuie să depindă și de alte surse de venit, nu numai de Dacia.”
”Am întâlnit mulți români care vorbesc franceza la fel de bine ca mine”
La finalul întâlnirii, am avut privilegiul de a realiza un interviu în exclusivitate cu directorul general Dacia. Interviul acordat Jurnalului de Argeș a fost ultimul pe care Jerome Olive l-a dat înainte de a pleca din România.
# Care ar fi frustrarea și bucuria cele mai mari în cei patru ani petrecuți în România?
– Frustrări? Ce aș putea spune despre frustrări? Aș începe cu ceea ce este ușor, că România a copiat Franța în ceea ce privește modelul administrativ, precum și în ceea ce privește partea de justiție, legislație. Și asta facilitează multe lucruri. Pentru un francez e mai simplu față de alți străini să lucreze aici. Partea proastă? România a devenit campioană mondială în ceea ce privește complexitatea dosarelor, în ceea ce privește birocrația, etc.. Din acest punct de vedere a bătut Franța, ceea ce nu e deloc ușor. O să vă dau și un exemplu concret. Acum câteva luni, am depus un dosar pentru un proiect pentru a obține finanțare europeană pe polul competitivitate. Iar în momentul în care proiectul a fost depus, mi s-au rezervat în agendă cinci ore. Și am întrebat de ce, în condițiile în care știam foarte bine conținutul dosarului și ce se urmărește cu acest proiect. Și mi s-a spus că este foarte important pentru că trebuie să dau nici mai mult nici mai puțin decât 15.000 de semnături. Mi-am spus că voi putea rezolva problema într-o oră. Dar ghinion! Într-o oră am reușit să strâng doar 2.500 de semnături și mai mult decât atât vă pot spune că după o oră mă durea deja mâna. Mi-am spus atunci că o astfel de practică nu face decât să arunce în derizoriu atât semnificația semnăturii, cât și pe cea a semnatarului. E un exercițiu al încheieturii mâinii care nu servește la nimic. Înțeleg că nu e ușor pentru România să fie arătată cu degetul pentru că e ultima în Europa la absorbția fondurilor europene. Înțeleg că guvernanții caută soluții pentru a evita problemele de fond pentru subvenții. Dar aici nu sunt sigur că ei aleg întotdeauna cele mai bune soluții pentru a face aceste proceduri mai robuste, mai fiabile. Sunt cu siguranță și alte lucruri mai bune de făcut decât de a multiplica niște semnături.
Pe partea pozitivă, sunt foarte mulți români francofoni și francofili, am întâlnit mergând în diferite colțuri ale țării mulți români care vorbesc franceza la fel de bine ca mine. Este o istorie comună între cele două țări, și asta înseamnă oportunități de dezvoltare de activități care să aducă beneficii pentru ambele părți. Ca bucurii, au fost foarte multe. De fiecare dată când finalizezi un proiect pentru un vehicul, când acesta se lansează este o bucurie. E ca și cum ai avea o naștere într-o familie. Atunci când o mașină intră pe piață trăiești momente intense, momente importante și emoționante.
Pe partea anecdotică, o să vă spun că pe vremea când eram tânăr însurățel angajat la Renault, de fiecare dată când se lansa un model din gamă, mi se năștea și câte un copil acasă. Asta până când am hotărât cu soția că nu e cazul să le cerem celor de la Renault să scoată modele noi, ci să ne oprim noi să facem copii. Aveam emoții duble. Pentru inima mea, devenea deja prea solicitant. (Râde).
„Angajații de la Dacia au reacție rapidă când li se cere ceva”
# Dacă ar trebui să faceți un portret al angajaților de la Dacia într-o frază, care ar fi acea frază?
– Angajații de la Dacia sunt oameni cu experiență și cu disponibilitate, oameni care au reacție rapidă când li se cere să facă ceva.
# În ce procent sunteți satisfăcut – ca și director Dacia – de infrastructura României în acest moment?
– O să vă provoc și o să vă spun: cu siguranță mai sunt lucuri de făcut în ceea ce privește infrastructura. Dar o să vă mai spun un lucru: în cei patru ani cât am condus Dacia, nu ne-am oprit niciodată activitatea industrială, indiferent care au fost condițiile exterioare: ninsoare, furtună etc. În Franța, deși infrastructura e de o sută de ori mai bună decât în România, activitățile s-au oprit de mai multe ori din măsuri de precauție. Atunci când ninge în Franța, prefecturile interzic camioanelor să mai circule. Așa că se opresc liniile de producție. Nu trebuie să ne gândim numai la infrastructură, ar fi un clișeu. Ce e păcat în România e că sunt fonduri europene puse la dispoziție și care nu se cheltuie. În ceea ce privește viitoarele autostrăzi, autoritățile ar trebui să analizeze zonele cu trafic, să strângă cifre în acest sens, să afle necesitățile firmelor care fac transporturi și apoi să decidă ordinea priorității autostrăzilor.
„Vreau să fiu clar: uzina din Maroc n-a fost făcută împotriva celei de la Mioveni”
# Dacia este marca Grupului Renault cu creșterea cea mai spectaculoasă în procente. Este Dacia cea mai bună afacere din istoria Grupului Renault?
– Trebuie să luăm în calcul toate datele și circumstanțele. Dacia și produsele ei actuale nu ar fi existat niciodată fără Renault. Oamenii de la Dacia nu trebuie puși pe un piedestal. Își fac treaba bine, asta e sigur. E legitim ca să aibă cereri în ceea ce privește salariile. Dar în spatele acestor lucruri, nu trebuie să uităm că Renault a investit două miliarde de euro. Modelul Logan a fost conceput în Franța, la Billancourt, nu a fost conceput în România. În lumea auto, faci parte dintr-un lanț. Viața e mult mai complicată. Renault a mai avut de-a lungul anilor și alte mari succese, nu numai pe cel al Dacia. A fost și marele succes cu modelul Scenic.
# Un procent din ce în ce mai mare al vânzărilor globale ale Dacia sunt datorate uzinei din Maroc. Poate afecta această productivitate în creștere a uzinei din Tanger productivitatea uzinei din Mioveni?
– Vreau să fiu clar: uzina din Tanger a fost creată pentru că aveam nevoie de capacitate în plus de producție. Uzina din Maroc nu a fost făcută împotriva uzinei de la Mioveni. Acum, e o criză dură la nivel mondial. Dacă la un moment dat se pune problema productivității, îi dai mai mult uzinei care e mai competitivă. Pentru uzina de la Mioveni, este esențial să își mențină competitivitatea raportat la uzina din Tanger.
Interviu realizat de Denis Grigorescu
0 Comentarii