La 90 de ani, rucăreanul Victor Moise Soare, veteran al celui de-al doilea război mondial, a rememorat pentru Jurnalul de Argeş clipele petrecute în perioada războiului. Victor Soare a făcut parte din garda mareşalului Ion Antonescu între anii 1942 şi 1944, iar între 1944 şi 1945 a luptat pe frontul de apus în cel de-al doilea război mondial. La întoarcere din Cehoslovacia, făcând parte din Regimentul 2 Dorobanţi Vâlcea, rucăreanul a parcurs pe jos alături de camarazii săi câte 20 de kilometri pe zi timp de peste două luni de zile.
A fost gornist la premilitară
Veteranul de război Victor Soare s-a născut în anul 1920 în comuna Rucăr şi după doar două clase primare, părinţii dumnealui au decis ca fiul lor să renunţe la carte pentru a-i ajuta la creşterea animalelor. Astfel că la numai 9 ani copilul din Rucăr avea în grijă foarte multe oi şi vaci, devenind astfel un foarte bun prieten al muntelui. Pentru rucăreanul Victor Moise Soare au trecut anii şi a urmat apoi perioada de premilitară sub comanda locotenentului Şerboiu. „A fost o perioadă foarte frumoasă. Îmi amintesc de drapel, de goarne, de marşurile pe care le făceam cântând. Chiar am făcut raport şi am cerut să mi se dea o goarnă, pe care ulterior o purtam permanent la mine. Aşadar am fost gornist la premilitară şi eram apreciat pentru asta de bătrânii satului. În armată însă nu am arătat că ştiu să cânt la goarnă şi nici nu am cântat”. A venit şi timpul recrutării, iar rucăreanul a mers şi a recrutat aşadar la Primăria din Suseni. „Îmi amintesc că în acel moment un militar din comisia de recrutare a spus că eu nu sunt om pentru infanterie uşoară, ci pentru artilerie, să mă lupt cu ţeava tunului. Până la urmă am fost repartizat pentru batalionul de gardă al conducătorului statului. Îmi amintesc că după mine la recrutare a intrat Gheorghe Busuioc de la Podul Dâmboviţei care a fost şi el repartizat la batalionul de gardă al şefului statului, dar care s-a stins însă în perioada imediat următoare”. Aşadar, Victor Soare a făcut parte din batalionul de gardă al mareşalului Ion Antonescu, perioadă în care nu a mers la război. În acelaşi batalion a servit patria şi Ion Falcă din Rucăr şi Gheorghe Busuioc de la Podul Dâmboviţei.
„Deşi eram un batalion de elită, regele Mihai ne-a trimis pe front”
După ce mareşalul a fost înlăturat de la conducerea statului, batalionul de elită din care a făcut parte Victor Soare a fost mutat în pădurea Snagov. „La un moment dat ne-am organizat în pădurea Snagov pentru a face pregătiri pentru plecarea pe front. Dar, ne-am întors în Bucureşti la scurt timp şi am participat la lupte de stradă până când am reuşit să scoatem nemţii din capitală pentru că ţara tocmai trecuse de partea ruşilor. Nemţii erau însă mai şireţi ca noi şi aveau armament mai bun decât noi, dar până la urmă noi ne-am făcut datoria. A venit apoi şi momentul în care am plecat pe front şi prima dată am luat parte la fazele frontului după ce am trecut Mureşul. Îmi amintesc că mergeam prin apa care ne ajungea până la piept. Noi, băieţi din garda mareşalului Antonescu care scoteam pomul din rădăcină, ne-am zis atunci că ori ne ducem toţi pe apă, ori trecem Mureşul cu bine. Nu am reuşit să trecem chiar toţi râul Mureş, dar cei care am trecut am fost primiţi cum se cuvine de către nemţi după Oarba de Mureş şi aşa am intrat cu adevărat în focurile războiului. Vreau să vă spun că în momentul în care a venit la putere guvernul condus de dr. Petru Groza, acesta i-ar fi spus regelui Mihai despre batalionul nostru: „Majestate, pe ăştia îi mai avem floarea ţării, dacă îi dumicăm şi pe ăştia cu ce se mai făleşte România? Hai să-i oprim în ţară şi să le dăm o altă denumire”. Dar, regele Mihai a spus sec: „Camuflaţii lui Antonescu, la front!”. Şi aşa am plecat pe front… Deşi eram un batalion de elită, regele Mihai ne-a trimis pe front”.
A fost rănit la cap pe frontul de apus
Batalionul de gardă al mareşalului a fost desfiinţat, iar militarii au fost împărţiţi pe la mai multe regimente. Rucăreanul a fost repartizat la Regimentul 2 Dorobanţi Vâlcea. Victor Soare a luptat pe frontul de apus şi după ce a trecut Tisa, a fost rănit de un proiectil nemţesc. „Am avut noroc pentru că schija nu a fost foarte mare şi s-a oprit în os, nu a tăiat pielea creierului, pentru că altfel… Oricum am fost operat şi mi s-a scos această schijă după care am venit în sfârşit acasă şi am stat o lună de zile în concediu. Când m-am dus înapoi am găsit frontul trecut dincolo de munţii Tatra. Am mai luptat o lună de zile până am reuşit să ocupăm o fabrică foarte mare de armament din Cehoslovacia”.
A parcurs zilnic câte 20 de kilometri
„Îmi amintesc că în ziua de Florii, ne-a mai spus nonagenarul, am fost trimis în recunoaştere, fiind şef de patrulă, la fabrica de armament din Cehoslovacia care însă era în acel moment în flăcări, numai zidurile rămânând intacte. Oricum, după acest episod am fost dislocaţi într-o pădure din Cehoslovacia, după care în coloană de marş am pornit către ţara noastră. Mergeam câte 20 de kilometri pe zi, iar noaptea ne odihneam, ca vitele şi nimic mai mult”. Pentru tot ce a făcut pentru patrie, caporalul Victor Soare a fost făcut cetăţean de onoare al comunei Rucăr şi a fost medaliat cu „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” de preşedintele Emil Constantinescu.
(Marius IONEL)
0 Comentarii