# Interviu cu prim-procurorul Daniel Vişan.
# Am observat că ați promovat procurori tineri în funcții de conducere. Din punct de vedere tactic, a început să dea rezultate pozitive această soluție?
– Hai să ne înțelegem da capo, să zic așa. Sunt mai multe probleme pe care le-ați ridicat sau, mai bine zis, întrebarea dvs. comportă un răspuns mai complex. În primul rând, promovarea celor tineri nu depinde neapărat de mine. E adevărat că îi pot încuraja să promoveze de la parchetele locale, dar asta depinde de INM și de CSM, prin politica de personal. A doua la mână, pentru funcțiile de conducere care au fost vacante de curând, ceea ce spuneți e parțial adevărat, pentru că doamna Chirvasiu, procuror-șef Secție Judiciară a mai fost, e la al doilea mandat, și nu e neapărat printre cei tineri. Dar pentru Secția de Urmărire Penală s-a pus problema promovării unui procuror în condițiile în care funcția a rămas vacantă prin delegarea doamnei Iolanda Drăguț pe postul de prim-procuror adjunct, prin forța împrejurărilor. Asta pe fondul unei reticențe, să zicem, sau mai degrabă al evitării unei asumări a răspunderii din partea procurorilor în a concura pentru funcțiile de conducere, de orice fel ar fi ele. Probabil că fiecare își face calculele lui personale, dar până la urmă tot la aspectul material ajungem, diferențele între o funcție de execuție și una, de exemplu, de șef de secție, nu sunt așa de mari, n-aș putea să vă spun acuma exact, dar nu sunt atât de stimulative încât să-i determine pe procurori să concureze sau măcar să se înscrie. Și atunci mergem pe oamenii care își asumă răspunderea și care vor cu adevărat să exercite astfel de atribuții. Bine că am reușit să-l conving pe domnul Ștefan să se înscrie, are rezultate notabile. Iar în privința domnului Boțoghină, eu nu pot decât să-mi exprim pe de o parte satisfacția, pentru că a ajuns într-o structură foarte pretențioasă și foarte importantă și, în al doilea rând, să-mi exprim insatisfacția pentru faptul că Parchetul Tribunalului Argeș continuă să fie, cum a fost în ultimii ani, o bază de recrutare atât pentru DNA, cât și pentru DIICOT, și-atunci ne bucurăm pentru oamenii respectivi că ajung mai sus, ajung să se specializeze încât să fie ceruți de structuri foarte importante ale sistemului. Dar pe de altă parte, cu celălalt ochi plângem, în condițiile în care rămânem descoperiți pe anumite componente, pe anumite sectoare.
Accidente de muncă mortale și braconaj, în „Dosarul Cheresteaua”
# Ați avut, mai ales în ultimul timp, dosare de amploare, unele deja finalizate, altele încă în lucru. Spre exemplu, așa numitul Dosar Cheresteaua, cel al defrișărilor ilegale, apoi cel al jafului cu aurul de pe autostradă, apoi dosarul Pufleanu. Puteți să-mi spuneți câte ceva despre acestea? Spre exemplu, în ce stadiu este cel al defrișărilor și la ce prejudiciu s-a ajuns?
– De prejudiciu nici nu putem să vorbim la ora actuală. Acolo e vorba de o complexitate atât de vastă încât, sincer, uneori și eu mă „sperii” cam cât o să dureze până la urmă și cam câte dosare se vor disjunge din ce-am găsit acolo. Pentru că, pe lângă tăieri ilegale, exploatare ilegală și evaziune fiscală, care sunt principalele tipuri de infracțiuni în cauză, se pune problema răspunderii celor ce au dus la producerea prejudiciului respectiv. Și mă refer aici la angajarea factorilor de răspundere. Pentru că avem, pe de o parte, făptuitorii, care sunt de mai multe categorii, începând de la tăietorul care a defrișat la ordin, fără să conștientizeze prea mult ce face, și până la proprietarul, aparent sau de drept, al pădurii. Avem apoi angajații Ocolului Silvic sau, mai bine zis, cei cu răspundere în privința ocrotirii fondului forestier, de la un cap la altul, mergând până la ITRSV Ploiești. Și avem apoi pe cei de la punctele de exploatare. Și aici vorbim de modul de achiziționare, pe două componente: achiziționare directă, ca proprietar, și prelucrare sau achiziționare prin cumpărare și exploatare sau prelucrarea materialului lemnos. O dată prin evaziune fiscală, ca și comercializare, a doua, prin transport ilegal, subcubare și mergând până la infracțiuni la protecția muncii. Chiar au fost câteva accidente de muncă în zonă, petrecute acum un an-doi, vreo două chiar mortale. Am preluat și dosarele respective să vedem care sunt conotațiile sau ce legătură au soluțiile respective cu ce s-a întâmplat.
# Puteți să-mi spuneți mai multe despre acele accidente mortale?
– De două știu eu. Unul chiar sus, în munte. Un utilaj s-a prăvălit pe panta de vreo 60 de grade, știu asta de la procurorul care a fost la fața locului. Asta s-a petrecut în disprețul oricăror norme tehnice de exploatare. Utilajul s-a rostogolit cu totul la vale și a mai fost un accident la gater. Bine, asta are mai puțină importanță. Dar vreau doar să vă redau așa, un tablou general a ceea ce am găsit acolo. Nemaivorbind de infracțiuni conexe gen infracțiuni privind nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Arme găsite la percheziție sau braconaj, comise în zonă, cam în aceeași perioadă, și cu aceiași „actori”.
# Adică armele au fost găsite la cei suspectați de braconaj?
– Da, da, da, categoric. Și la ei, și nu numai la ei, ci și la persoane în strictă legătură cu ei. Acolo vom relua cercetările după ce se vor topi zăpezile de pe munte. Vom solicita, dacă se impune, și sprijin aerian, un elicopter de la Ministerul de Interne, pentru survolarea zonei. Pentru că suprafețele sunt atât de întinse și de disparate, ca și răspândire în teritoriu, încât de jos e greu să-ți dai seama, deși, e adevărat, când tai arborii la ras, se vede și cu ochiul liber. E vorba de sute de hectare. Vorbeam de dosare disjunse. Păi, probabil, că va fi un dosar numai pe suprafețele care au fost defrișate legal, la ras, dar fără aprobările necesare, și nu s-a plantat nimic. Iar legea obligă ca, în maxim 2 sau 3 ani, să se planteze toată suprafața defrișată la ras, iar cel obligat să facă acest lucru este cel care a efectuat defrișarea.
„S-a afirmat că am fi fost puși de concurență să-i terminăm pe cei din «Dosarul Cheresteaua»”
# Sunt trei agenți economici importanți implicați, nu?
– În principal, da. Trei agenți economici foarte cunoscuți în zonă, cu cifră de afaceri importantă și cu capacitate de exploatare destul de mare (Ion Andrei, zis și Brânză, patronul SC Andris SRL din Pietroșani, Paul Andreescu, administratorul firmei Stania Bar din Coșești și Ion Ghilencea, patronul SC Doi Brazi SRL din Pietroșani, n.red). La un moment dat s-a afirmat, nu mai știu exact dacă în presă sau așa, pe surse, cum că ceea ce am făcut noi, e vorba de dosarele respective, ar avea legătură cu concurența celor trei oameni de afaceri. Dar care concurență, că nu știu? Pentru că altcineva nu mai exploatează în zona aia. S-a insinuat ceva de genul că am fi fost puși de concurență să-i terminăm pe ei. Mă rog, se poate afirma orice. Pe noi nu ne interesează, ne facem treaba în continuare, dar e foarte mult de muncă.
„Dacă se fac presiuni asupra lor, le-am spus polițiștilor doar atât: denunțați, denunțați, denunțați!”
# Fiind vorba de cazuri în care sunt implicate persoane influente și importante, s-au făcut cumva presiuni și asupra procurorilor? Pentru că asupra polițiștilor care lucrează la dosarele acestea cu greutate s-au făcut, au recunoscut chiar unii dintre ei.
– Nu, cel puțin din ce știu eu, asupra procurorilor nu s-au făcut presiuni de niciun fel. În ce îi privește pe polițiști, dacă s-au făcut și nu au spus e o bilă neagră pentru ei. Eu le-am atras atenția polițiștilor mereu: cum simțiți vreo presiune și vreo ingerință, mai ales la modul concret, există DNA. Și le-am spus: denunțați, denunțați, denunțați! Își fac în primul rând lor un serviciu, și abia în al doilea rând societății, politicii penale sau apărării legii. Dar probabil că și cei anchetați și-au dat seama că e ceva mult mai serios acum și, față de alte dăți, când probabil că au fost controlați și s-a lăsat doar cu niște sancțiuni minore, de data asta li s-a înfundat. Vreau să vă spun că singura „presiune” pe care o fac ei este aceea de a ne bombarda în mod repetat cu cereri de ridicare a sechestrului asigurător, cereri de restituire a bunurilor ridicate cu ocazia perchezițiilor, mai ales a sumelor de bani găsite. Ca un exemplu, pe suma cea mai mare, de 13-14 miliarde cash ridicată de la unul dintre învinuiții din dosarul defrișărilor (Ion Andrei, ”Brânză”, n.red) s-au făcut cel puțin 5 cereri repetate de când s-a făcut percheziția și până acum. Evident, oamenii se prevalează de dispoziții legale, își exercită dreptul legal de a formula plângeri. Niciodată nu am cenzurat acest drept. Dar, repet, nu există presiuni la momentul ăsta, singura presiune obiectivă este cea legată de dificultatea spețelor și de munca uriașă ce ne așteaptă și pe care va trebui să o desfășurăm pe multiple planuri. Pe componenta evaziune fiscală va trebui să facem expertiză complexă contabilă vizând atât ce s-a exploatat, cât și corespondența cu masa defrișată.
# În afara acestui dosar, cu defrișările, ce alte dosare de amploare aveți în lucru?
– Ne apropiem de rechizitoriu în dosarul Țigareta, din 2011. Prejudiciul este mare de tot, o să vedeți rechizitoriul când va fi gata. Probabil la sfârșitul lunii sau, cel târziu jumătatea lunii viitoare, o să facem rechizitoriul cel puțin în unul dintre ele. Într-unul sunt 20 de inculpați, iar în celălalt 18 sau 19. E vorba de dosarul cu perchezițiile la nivel național, cu vămile, cu Stamora Moravița ș.a.m.d. Deci ăla s-a finalizat. Lucrăm la cel cu petrolul, cu infracțiuni de corupție și furt de produse petroliere, abuz în serviciu. Sunt acolo și polițiști, și agenți de pază de la o firmă, și angajați ai OMV Petrom, și persoane fizice care achiziționau. Acolo sunt vreo 150 de învinuiți și peste 30 de inculpați. Vreo 30 și ceva au fost arestați, dar instanța i-a pus pe toți în libertate. Între inculpați sunt și vreo 5 sau 6 polițiști. Ăla iar e un dosar complex. E din 2012. Cam astea sunt realitățile imediate. Ideea este să primim forțe proaspete la toamnă.
Interviu realizat de Adriana Gândilă
0 Comentarii