# Dedesubturile celei mai mari gogoriţe de campanie electorală # Dezvăluie într-un interviu fostul lider sindical de la Aro, Ion Cotescu, omul care l-a ajutat în campania electorală la deputăție, pe Colegiul Muscel, pe fostul prefect de Argeș. Cea mai mare bombă din campania electorală, cea cu fabricarea autoturismului „ARO GO” de către candidatul ARD Gogu Davidescu, ne preocupă în continuare. Vrem să aflăm în ce măsură a fost vorba doar de o GO-goriţă marca GO-gu Davidescu și dacă au existat măcar tatonări în legătură cu acest subiect. Printre persoanele care au mers braț la braț, alături de Gogu Davidescu, în campania electorală, s-a numărat și fostul lider de sindicat de la ARO Ion Cotescu, singurul argeșean condamnat vreodată pentru terorism, și vă amintiți probabil de celebrul scandalul al manifestelor pe tema prăbușirii uzinei Aro. Ce știe Cotescu, acum vânzător de ziare în Câmpulung, am încercat să aflăm din interviul pe care vi-l prezentăm în continuare.
# Cum vi se pare Câmpulungul azi, domnule Cotescu?
– Înainte de 1989 era o vorbă în oraş: ”Când iau banii ARO-iştii, mănâncă şi beau ca miniştrii!”. Spre deosebire de 1989, Câmpulungul este acum un oraş mort! Faptul că nişte politicienii şi-au umplut buzunarele, faptul că şi au făcut doar interesele lor personale, a condus la această realitate. Cetăţeanul muscelean a ales să evadeze în Europa. Eu cunosc cel puţin 300 de persoane care au lucrat în uzină şi acum sunt plecate la muncă în afară. Urmăresc şi la supermarketuri, când cumpără lumea. Ştiţi când cumpără? Când vin acasă de sărbători, cu banii de afară. Sunt zile în care foarte mulți câmpulungeni nu au nici bani de pâine, iar eu mă număr printre ei. Câmpulungul nu are nicio speranţă. S-a votat la ură, împotriva lui Băsescu, dar eu nu am speranţă nici în politicienii USL-işti. Nu vedeți că deja se contrează între ei şi paşii pe care i-au făcut până acum, i-au făcut cu stângul? Pentru mine, un politician nu este decât un mincinos.
”I-am văzut pe chinezi în birou la dl. Dârzan”
# Totuşi, în ultima campanie electorală aţi ajutat un candidat. De ce, el n-a fost tot un politician, adică tot un mincinos?
– Ştiu, vă referiţi la Gogu Davidescu, care a fost coleg de liceu cu mine. Eu unul nu am avut niciun interes politic în treaba asta. În primul rând, Gogu a venit aici, la noi, şi ne-a spus că are nişte investitori pentru Aro.
# Și nu v-ați pus întrebarea de ce a venit cu chestia asta tocmai în campania electorală?
– Oricând, și la orice oră, vine cineva la mine şi îmi spune ceva pozitiv despre ARO, eu cad pe spate.
# Adică şi eu, dacă vin şi vă spun că am investitor pentru ARO, faceţi la fel?
– Da, cad pe spate! Şi merg cu dvs oriunde mă duceţi, dacă îmi spuneți că vreți să reporniți uzina!
# Acum, după ce toate promisiunile de campanie s-au dus ca un fum, mai credeţi în proiectul lui Gogu Davidescu?
– Da, cred în continuare în acest proiect. De fapt, nici nu este proiectul lui Gogu Davidescu. El a fost doar băgat în faţă, ca să ne racoleze. Şi nici cei care s-au ocupat de treaba asta (familia omului de afaceri Constantin Dârzan, care s-a ocupat de cererea de înregistrare a mărcii ARO-GO la OSIM, n.red) nu sunt cei de care depinde proiectul. În spate sunt chinezii pe care i-am văzut la Bucureşti, în biroul firmei domnului Constantin Dârzan. Am înțeles că ar fi vorba de niște chinezi care au fost la ARO înainte de 1989, când au importat mașini pentru piața chineză. Mi-au făcut impresia unor oameni care vor să facă treabă.
”Gogu Davidescu a fost doar un vârf de lance neascuțit”
# Chiar vi s-au părut a fi serioşi? Puteau fi orice chinezi, chiar și unii aduși din en-gros-ul Dragonul Roșu ca să vă impresioneze și ca să puteți povesti apoi, la întoarcerea în Câmpulung, că treaba e foarte serioasă.
– Da, mi s-au părut serioși. Chinezul, unde se duce, se duce să facă treabă şi face.
Sunt sigur că, dacă se vor înţelege la preţ, vor merge mai departe. Cel mai important în acest proiect este profesorul inginer Marian Bădiţă, cel de care depinde foarte mult proiectul noii maşini.
# Ce spuneţi despre problema mărcii, aflată acum în proprietatea familiei Rațiu?
– Marca ARO este ţinută undeva sub preş. Există şi tocana de legume ARO! Nu se poate renunţa la marca ARO. Şi acum se caută piese de schimb. ARO are un nume. Chinezii vor să facă şi piese de schimb, pentru că încă se mai caută piesele de schimb ARO în țara lor. Vor să facă trei hangare în zona Mihăieşti. Să vedem însă cum se vor înţelege cu chinezii. Gogu Davidescu a fost doar un vârf de lance neascuţit. Iar firma care a făcut înregistrarea (cererea de înregistrare, care încă nu a fost aprobată de OSIM, n.red) face doar o afacere cu chinezul. De fapt, chinezul vrea să-şi facă propria afacere, una bazată pe piese de schimb şi pe montarea unei maşini de tip nou. S-a înțeles oarecum greșit că investitorul chinez vrea să redeschidă uzina Aro și s-o repună pe picioare. El vrea să facă altă fabrică. Nu pot spune mai multe pentru că nu ştiu cum se vor înţelege în final cu chinezii. Este afacerea chinezului, interesul lui, iar românul profită şi el de treaba asta.
Scurt istoric al legăturii dintre ARO și China
E foarte probabil ca vehiculatul investitor chinez chiar să îşi dorească fabricarea de piese de schimb ARO, dat fiind şi numărul mare de maşini 4×4 pe care fosta uzină din Muscel le-a exportat în China, vreme îndelungată. Spre exemplu, înainte de 1989 se duceau către China circa 4.500 de maşini ARO pe an, din mărcile ARO 243 şi ARO 244, echipate standard cu motorizare L25 – benzină, şi câteva ARO 320. În 1984, chinezii au fost interesaţi să facă chiar şi o linie de montaj pentru ARO 320, într-o fabrică de unelte agricole din localitatea Pao Tin. Asta în ideea de a importa de la ARO Câmpulung doar CKD-uri şi SKD-uri, urmând ca maşina să fie montată la ei în ţară. Numai că proiectul a căzut. Tot de istoria ce leagă ARO Câmpulung de China este şi apariţia Fabricii de Matriţe, care a fost utilată cu sprijinul „fraţilor” chinezi. Chiar unul dintre preşedinţii Chinei, Jiang Zemin, înainte de a deveni şef de stat, în anul 1977, a supravegheat vreme de cinci luni, ca şef al unei delegaţii chineze, montarea utilajelor pentru fabricarea matriţelor de ARO care au fost aduse din China. Jiang Zemin era bun prieten cu un fost inginer al uzinei, Costache Dorobanţu, care îşi făcuse o parte din studii în China. Mai târziu, în anul 1996, uzina ARO a pierdut privilegiul de a mai primi ajutorul chinezilor, atunci când Jiang Zemin, de data asta în calitate de preşedinte al Chinei, a efectuat o vizită la Braşov, iar oficialităţile statului român nu i-au ascultat dorinţa de a face o vizită şi la ARO Câmpulung pentru a-şi reîntâlni vechi cunoştinţe, printre acestea numărându-se inginerul Costache Dorobanţu şi fostul director general Victor Naghi. Cam acesta ar fi istoricul relațiilor româno-chineze pe subiectul Aro.
A negociat Constantin Dârzan cu „Sichuan Tengzhong Heavy Industrial Machinery”?
Totuși, ca să fim realiști, asta nu înseamnă și că, de mâine, investitorii chinezi ar putea da năvală la Câmpulung ca să producă ARO. Dacă ar fi fost să vină, ar fi venit până acum şi poate ar fi fost interesaţi chiar de fosta platformă industrială, acum deţinută de Nicolae Raţiu, cel care deține și marca ARO. Chinezii nu numai că n-au venit la Câmpulung, dar s-au oprit la vecinii noștri bulgari, unde au deschis o fabrică pentru producerea de autobuze. Aşa că planează în continuare semne mari de întrebare asupra credibilităţii negociatorilor din spatele lui Gogu Davidescu, ne referim la firma condusă de Constantin Dârzan. Din câte am aflat, Electra Total Consulting (membră a holdingului Energy Service Group, controlat de familia Dârzan) ar fi în negocieri cu „Sichuan Tengzhong Heavy Industrial Machinery”, o firmă chineză vehiculată, la nivelul anilor 2009 – 2010, că dorea să cumpere brandurile Hummer şi Volvo, fără a se concretiza nimic până la final.
Material realizat de Ioana Ştefan
0 Comentarii