În ziua de 7 Septembrie 1944 – Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române, generalul Gheorghe Mihail, și-a înaintat demisia în semn de protest față de modul în care era tratată armata română și față de intrarea acesteia sub ordinele înaltului Comandament Sovietic, la 6/7 septembrie 1944, ora 0.
Cererea i-a fost respinsă, trebuind să accepte colaborarea cu Armata Roșie.
La 12 septembrie 1944, demisionează pentru a doua oară, exprimându-și refuzul de a accepta „ciuntirea și destrămarea oștirii”.
Generalul de armată Gheorghe Mihail, fost sef al Marelui Stat Major avea sa îndure persecuțiile comuniste, alături de multi alti generali români.
Citește și:
- Viktor Bout, succesorul lui Evgheni Prigojin
- ISCIR Piteşti are în responsabilitate Dâmboviţa şi trebuia să ştie ce se întâmplă la Crevedia
Generalul Mihail a avut o atitudine strict profesională în divergențele dintre familia regală și mareșalul Ion Antonescu, justificând pozițiile regelui Mihai. În noiembrie 1943 a fost chemat de regele Mihai I la Castelul Foișor și i s-a expus planul acestuia de a încheia pacea, oferindu-i-se postul pe care îl ocupase în septembrie 1940. A participat la câteva întruniri cu civili și militari apropiați Casei Regale, care plănuiau răsturnarea regimului antonescian, ieșirea României din războiul antisovietic și întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste. S-a opus măsurilor militare promovate de comuniști și, în urma unui conflict cu Emil Bodnăraș, a decis să se retragă din grupul conspirativ.
Comandant șef al armatei la 23 august 1944
În ziua de 23 august 1944, îmbrăcat în costum civil, gen. Gheorghe Mihail a plecat împreună cu Ion Gigurtu din Sinaia și a ajuns în fața Palatului Regal din București în jurul orei 17:30. Un ofițer din Batalionul de Gardă l-a condus la regele Mihai, care era împreună cu generalii Sănătescu și Aldea. Sănătescu i-a comunicat că Antonescu a fost arestat și că el (Sănătescu) a fost numit prim-ministru, iar gen. Aldea ministru de interne. Imediat, regele Mihai i-a înmânat Înaltul Ordin se serviciu nr. 1 din 23 august 1944 prin care gen. Mihail era numit șef al Marelui Stat Major și comandant șef al armatei, regele delegându-i prerogativa de a conduce în numele Meu, operațiunile tuturor forțelor armate, de uscat, aer și marină, până la stabilirea raporturilor de comandament în cooperarea viitoare cu trupele Națiunilor Unite. Numirea sa a fost anunțată la Radio imediat după difuzarea proclamației regelui Mihai și a fost publicată în Monitorul Oficial a doua zi. A fost reintegrat în drepturi, începând cu data trecerii sale în retragere (oficial de la 1 septembrie 1944) și numit oficial în funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (oficial tot de la 1 septembrie 1944).
După difuzarea proclamației, gen. Mihail s-a deplasat la sediul Marelui Stat Major din str. Știrbei Vodă nr. 81. Colonelul Paul Leonida, șeful secției Operații, l-a pus repede la curent cu situația militară. Apoi, gen. Gh. Mihail a emis Directiva Operativă din 23 august 1944 cu privire la încetarea luptei alături de trupele germane și reînceperea luptei alături de forțele armate ale Națiunilor Unite (sovietice) pentru eliberarea Ardealului de Nord. Rememorând acest moment în 1966, gen. Mihail a spus: Această Directivă era pregătită de mult de mine căci funcția mea de șef al Marelui Stat Major era destinată mie de Regele Mihai încă din noiembrie 1943 (…) Singurul care cunoștea înainte de 23 august 1944 această directivă a fost lt-col. Stănescu Gheorghe căruia i-am citit-o în luna iulie la Sinaia (…). Gen. Mihail a conceput trei variante ale acestei directive: 1 – convenție de armistițiu înainte de ofensiva sovietică din Moldova, 2 – fără convenție, dar cu trei brigăzi americane aeropurtate, 3 – fără convenție, făra brigăzi americane. Varianta 3 a fost cea aplicată la 23 august.
Omul care a salvat Bucureștiul
Biletul trimis de gen. Sănătescu în seara zilei de 24 august 1944 gen. Mihail prin care îi cerea să evacueze Bucureștiul.
În seara zilei de 24 august gen. Sănătescu, în calitate de prim-ministru, i-a cerut gen. Mihail să evacueze trupele din capitală, retrăgându-le pe Argeș, în regiunea Buda. A făcut acest lucru transmițându-i un bilet printr-un curier care s-a deplasat la adăpostul antiaerian al Palatului CFR, unde se afla gen. Mihail. Pentru a nu crea panică, Mihail nu a arătat nimănui biletul, care a fost găsit și confiscat mai târziu la percheziția efectuată cu prilejul arestării sale din ianuarie 1948.
Educația, cultura, experiența și cunoștințele militare l-au făcut pe Mihail să ia imediat decizia de a nu executa ordinul lui Sănătescu. În notele sale, și mai târziu în înregistrarea audio din 1966, el a detaliat acest moment, explicând implicațiile grave ale evacuării trupelor române din capitală: „Mă găsesc între nemți și ruși întocmai cum aș fi deasupra unui butoi cu pulbere. Rușii ne tratau ca pe dușmani, luându-ne ostașii prizonieri (…) Dacă nemții ar fi intrat în București, rușii ar fi încetinit..
În noaptea de 23–24 august 1944 a transmis unităților militare române directiva operativ-strategică de dezarmare a unităților militare germane de pe teritoriul României și de nimicire a grupărilor germane care opuneau rezistență armată. Armatele 3 și 4, aflate pe frontul din Moldova, trebuiau să se retragă pe linia Adjud–Nămoloasa–Focșani–Brăila. În următoarele opt zile, până la 31 august 1944, unitățile militare germane aflate pe teritoriul românesc au fost înfrânte, iar în aceste lupte dure au murit peste 5.000 de militari germani și au fost luați prizonieri 56.455 de militari germani, printre care 14 generali și 1.421 de ofițeri.
Citește și:
- Reclama la cannabis, la doi paşi de o şcoală generală din Piteşti
- Sanctuarul de urşi de la Zărneşti a vrut să preia doi urşi de pe Transfăgărăşan. Direcţia Silvică Argeş n-a fost de acord
- Domnule ministru Predoiu, fierbe IPJ Argeş! Trimiteţi Corpul de Control să-l verifice pe adjunctul Gabriel Gherghe
Recunoscându-i-se meritele în eliberarea României de sub ocupația germană, Gheorghe Mihail a fost avansat la 9 septembrie 1944 la gradul de general de corp de armată, recunoscându-i-se vechimea în grad de la 24 ianuarie 1942. A refuzat categoric cererea mareșalului Rodion Malinovski de a desființa diviziile române din interiorul României sau de a le trimite pe front. A refuzat, de asemenea, să semneze Protocolul de colaborare militară și a cerut în repetate rânduri eliberarea soldaților români luați prizonieri de sovietici în Moldova după 24 august 1944, dar fără succes.
În urma neînțelegerilor cu aliații sovietici și a faptului că nu era de acord cu depășirea de către trupele române a frontierelor României din 1940, generalul Gheorghe Mihail a demisionat în 12 octombrie 1944 din funcția de șef al Marelui Stat Major și a fost numit inspector general al infanteriei.
Ținuta de ceremonie a generalului Gheorghe Mihail, expusă la Muzeul Regal al Forțelor Armate și al Istoriei Militare din Bruxelles, Belgia.
În noiembrie 1944 a fost avansat la gradul de general de armată. A fost decorat cu numeroase ordine și medalii românești, printre care Ordinul „23 August”, cl. a II-a, și Ordinul „Tudor Vladimirescu”, cl. a II-a.
Generalul Mihail a fost arestat preventiv la 20 ianuarie 1948 de către autoritățile noului regim comunist și transportat de la Sinaia la București pentru a fi judecat împreună cu Ion Gigurtu și cu alți membri ai guvernului său pentru măsurile luate împotriva comuniștilor în 1940. În casa lui din Sinaia au fost găsite manuscrise care includeau, în opinia procurorului, „o mulțime de fraze care conțineau insulte și calomnii la adresa URSS-ului și a regimului din România”. A fost acuzat de sabotaj alături de „un grup de moșieri sabotori din județul Ilfov” și apoi, în 1954, de „activitate intensă contra clasei muncitoare”, trecând prin penitenciarele Pitești, Aiud, Ocnele Mari, Sighet, Văcărești și Jilava. A fost condamnat pe 23 ianuarie 1957 de către Tribunalul Militar al Regiunii II Militare la pedeapsa de 12 ani de detenție riguroasă și confiscarea averii, care urma să se încheie în 1960. A fost eliberat de la închisoarea Jilava pe 10 octombrie 1957 pe baza decretului de grațiere al Prezidiului Marii Adunări Naționale nr. 460 din 25 septembrie 1957. Generalul Gheorghe Mihail a fost rebilitat în 1964 și a fost decorat cu mai multe medalii, inclusiv Ordinul 23 August.
A decedat la București, aproape 25 de ani mai târziu, pe 31 ianuarie 1982 și a fost înmormântat în Cimitirul Șețu din Sinaia.
Având în vedere legăturile sale îndelungate cu orașul Sinaia, generalul Mihail a fost numit post-mortem la 14 august 2006 cetățean de onoare al acestei localități.
Sursa: Wikipedia
0 Comentarii