# Interviu cu Nicolae Gagiu, fostul maseur al FC Argeș, ajuns la echipa daneză de handbal Viborg
# Când ați plecat de la FC Argeș și ce ați făcut după aceea având în vedere că practic vă confundați cu istoria alb-violetă fiind maseurul echipei foarte mult timp?
– De la FC Argeș am plecat în 2010. M-am pensionat și munceam degeaba. Așa că am plecat la fata mea în Danemarca. Ne-am dus la un meci de handbal dintre Viborg și Râmnicu Vâlcea. Îmi amintesc că la Viborg juca chiar Cristina Vărzaru. Am fost prezentat celor de la Viborg, cum că am fost 40 de ani la FC Argeș, la echipa națională, la lotul olimpic și aceștia imediat au întrebat dacă pot să-i ajut și pe ei. Am discutat și le-am spus că nu mai pot lucra în permanență și am stabilit să vin de două ori pe săptămână când au refacere. Am fost câte o lună vara și câte o lună iarna timp de vreo cinci ani. În restul timpului am pregătit niște studenți de la Facultatea de Educație Fizică și Sport din Pitești pentru a deveni maseuri profesioniști. Trei dintre ei sunt plecați acum în Japonia, unul este la hotelul București și unul la Academia lui Hagi.
# Revenind la perioada Viborg, cum vă descurcați cu limba daneză?
– Păi mergea fata cu mine și traducea totul.
„Am fost campion național de atletism pentru seniori și mi-a călcat piciorul pe tot mapamondul”
# Dle Gagiu, câți ani ați activat în sport?
– 52 de ani.
# Menționați pe scurt cele mai frumoase momente din cariera dvs.
– Eu am făcut volei la Curtea de Argeș și am fost campion național școlar cu liceul industrial de la Curtea de Argeș. Între timp făceam și atletism. Când am plecat militar la Dinamo București îmi amintesc că am participat la Crosul 7 noiembrie și am câștigat această competiție. Cum făceam parte din lotul lărgit al echipei de volei Dinamo, antrenorii de la atletism au trebuit să intervină și așa am ajuns la atletism. De fapt nu am avut încotro pentru că dacă nu acceptam ajungeam la Periprava să păzesc la hoți. După șase luni, în 1964, am ajuns în lotul național de atletism de semifond. Am stat aici vreo opt ani. Am ieșit campion național de tineret la 800 de metri pe stadionul Ilie Oană din Ploiești. După aceea am ieșit campion balcanic cu echipa națională. Am obținut un loc III la campionatul național de seniori, iar următorul an am ieșit campion național de atletism pentru seniori. Am fost la multe concursuri individuale, mi-a călcat piciorul pe tot mapamondul: America de Sud, Cuba, Noua Zeelandă, Australia, Japonia și toată Europa. În anul 1966 am participat la Campionatele internaționale ale țărilor socialiste care s-au ținut la Havana în Cuba. Aici am luat locul III și am îndeplinit norma pentru maestru al sportului. La echipa națională am fost titular în 17 meciuri interțări.
„Veneam cu nașul de la Curtea de Argeș să-l văd pe Dobrin printre garduri… Și apoi am ajuns să am grijă de el, să-l întrețin…”
# Cum ați ajuns la Pitești?
– Îmi amintesc că fiind la Dinamo eu nu aveam locuință, stăteam la hotel și am avut o întâlnire la un concurs cu Cornel Stănescu care mi-a propus să vin la Pitești. I-am spus că vin numai dacă îmi dă apartament. A venit cu cheile de la apartament și am semnat hârtiile de transfer. Se întâmpla prin 1967. Trebuie să vă spun că la Dinamo am făcut școala postliceală de antrenori de atletism și o școală postliceală de asistenți fizioterapie, îi zicea cultură fizică medicală cu specializarea fizioterapie și masaj-recuperare.
# Cum se face că mai departe ați rămas în acest domeniu fizioterapeutic?
– De asta am avut parte 40 de ani. Dar, am fost repartizat în 1967 la Clubul Sportiv Orășenesc Pitești ca antrenor de atletism. M-am ocupat de masaje în particular, iar printre pacienți l-am avut și pe nea Ion Iacomi de la partid.
# Cum ați ajuns la FC Argeș?
– S-a făcut ca într-un timp FC Argeș să rămână fără maseur care plecase în Libia, iar nea Ion Iacomi a fost cel care mi-a propus acest post. A doua zi a venit dl Halagian cu Dobrin la mine la stadionul din Ștrand, acolo unde lucram. Când l-am văzut pe Dobrin, parcă l-am văzut pe Dumnezeu! Îmi amintesc că veneam cu nașul de la Curtea de Argeș să-l văd pe Dobrin printre garduri… Și apoi am ajuns să am grijă de el, să-l întrețin… În 1972 am venit la FC Argeș, unde până în 1977 am fost cu jumătate de normă. Din 1978 am rămas cu normă întreagă.
# Cu cine ați mai lucrat?
– Mare meserie am învățat de la nea Lucică Caravețeanu în privința recuperării, iar ca antrenori cred că am lucrat cu peste 50 la FC Argeș, dintre care cel mai valoros este dl Halagian, care m-a și adus la FC Argeș, după Lucescu cu care am lucrat la echipa națională. Cu Halagian am lucrat și la lotul olimpic…
# Care a fost marea decepție?
– În 1980 eram cu lotul olimpic și am jucat la Pitești. I-am bătut cu 2-0 pe unguri și la ei am luat bătaie cu 3-0 din cauza arbitrului. Se întâmpla înainte de Olimpiada de la Moscova.
„Am lucrat 40 de ani la FC Argeș și după ce am ieșit la pensie Panțoiu a pus bodyguarzii să mă dea afară din stadion”
# Despre FC Argeș?
– Cu FC Argeș am prins toată perioada de glorie. Primul meci al meu la FC Argeș a fost cel cu Real Madrid. Îmi amintesc că am rămas la FC Argeș după acest meci pentru că am luat primă cât trei salarii pe care le primeam eu la școală. Am zis: Păi dracu mai pleacă de aici! N-am mai plecat.
# Ce puteți să ne spuneți despre momentul despărțirii de FC Argeș?
– Am plecat cu o inimă amară. Dl Penescu, de altfel un om deosebit, a dus la desființarea clubului… Marea greșeală a lui Penescu a fost că nu a avut încredere în oamenii de fotbal care erau acolo și i-a dat afară. Mă refer la Oleg Iacomi, Răzvan Tunaru etc. A pus în schimb niște începători. Pe unul care era șofer pe la PIC la pus administratorul stadionului. Am lucrat 40 de ani la FC Argeș și după ce am ieșit la pensie am mers la un meci cu Universitatea Craiova să vorbesc cu Marian Bondrea. Ce să vezi? Ion Panțoiu, care era administratorul stadionului a trimis bodyguarzii să mă dea afară de pe stadion. Stadionul era al primăriei și același Panțoiu l-a dat afară pe atletul Marian Oprea care se antrena acolo. Era și el vicecampion olimpic…
„Cătălin Barbu a vândut cu 2.000 de euro aparatul fizioterapeutic care era al stadionului”
# Ați mai ținut legătura cu foștii colegi de la FC Argeș?
– Nu cu toți. Vreau să vă mai spun ceva. Noi aveam la stadion un aparat combină fizioterapie foarte performant care a fost cumpărat de Consiliul Județean Argeș. Păi, dle, am descoperit că acum se află la un maseur pe nume Ionuț, care l-a cumpărat de la Cătălin Barbu, președintele de atunci al clubului cu suma de 2.000 de euro. Păi eu cu doctorul Șerb ne-am zbătut să facem această investiție și iată unde s-a ajuns!
Marius Ionel
0 Comentarii