În ziua de 5 Noiembrie 1880 s-a născut, la Paşcani, scriitorul Mihail Sadoveanu. A urmat liceul la Iaşi, iar în Bucureşti a studiat la Facultatea de Drept. A debutat cu patru volume deodată: “Povestiri”, “Dureri înăbuşite”, “Crâşma lui Moş Precu” şi “Şoimii”, în anul 1904, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Ioga să numească acel an “anul Sadoveanu”. 

Citește și: Cum a ajuns Teoctist „Doctor Honoris Causa” la Piteşti

Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a peste cincizeci de ani.

 În 1910 a devenit directorul Teatrului Naţional din Iaşi, dar a continuat să fie prolific ca scriitor, publicând: “Povestiri de seară”, “Genoveva de Brabant”, broşura “Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ”.

Împreună cu Liviu Rebreanu, a reprezentat Societatea Scriitorilor Români la un congres de la Berlin, în 1926. A publicat numeroase romane istorice, dar şi scrieri în care a prezentat viaţa oamenilor simpli, tradiţiile şi natura.(“Creanga de aur”, “Zodia Cancerului”, “Fraţii Jderi”, “Hanul Ancuţei”)

Citește și: O poveste adevărată / Frate şi soră, rămaşi orfani de două ori. După părinţi, le-au murit de Covid şi bunicii care îi creşteau

După instaurarea comunismului în România, scrisul lui Sadoveanu a fost marcat de noile sale convingeri. Cu toate acestea, opera sa rămâne una valoroasă. (D. Cârlea in ziarul “Lumina”).

A decedat in ziua de  19 octombrie 1961.