În ziua de 4 August 1919, armata regală română a intrat victorioasă în Budapesta.

Este sfârșitul regimului comunist instaurat de Bela Kun la 21 martie 1919 în Ungaria.

Citește și: BNR a lansat o monedă de aur în cinstea a 200 de ani de la nașterea lui Ion C. Brătianu

La 3 august 1919, patru escadroane de roșiori, dintre care unul din Craiova, au pornit spre Kecskemét.

Grupul avea patru sute de cavaleriști și era dotat cu două tunuri și zece mitraliere.
Colonelul Rusescu, fără ordin, a pătruns în Budapesta în jurul orei 20, detașamentul român descălecând în curtea cazărmii de husari „Arhiducele Josef”.

A doua zi, la ora optsprezece, aflat în centrul bulevardului Andrássy din Budapesta, comandantul armatei române care opera  în Ungaria, generalul Mărdărescu, va privi defilarea militarilor români din Divizia1 Vânători.

Acțiunea pe cont propriu a colonelului Rusescu nu i-a convenit generalului Mărdărescu (n. 4 August 1866), care dorea ca armata română să-și facă intrarea în Budapesta cu ocazia zilei sale de naștere, 4 August, când împlinea vârsta de 53 de ani.

Acesta a luat măsuri disciplinare împotriva ofițerului (col. Rusescu) care îndrăznise să îi știrbească  aura victoriei.

Istoricii contemporani i-au sărit în ajutor generalului Mărdărescu, înregistrând data de 4 august, ca dată a ocupării capitalei ungare, acțiunea din 3 august fiind tratată cu discreție. 

Citește și: Expoziție dedicată victimelor Holocaustului țiganilor, la Călinești

Razboiul impotriva Ungariei comuniste a fost condus  de generalul Gheorghe Mărdărescu, care s-a aflat în fruntea trupelor din Transilvania începînd din 12 aprilie 1919.

Capitala Ungariei, Budapesta, a fost cucerită de trupele române fără niciun ajutor militar aliat, ea fiind  singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta în cursul primului război mondial, considerînd războiul româno-ungar din 1919 ca parte a acestuia, sau o consecinţă imediată.

Meritul armatei române este imens, ţinînd cont că în toată istoria modernă România a dus război doar în coaliţie, această acţiune militară fiind singura în care România a acţionat singură, fără aportul aliaţilor.

Atât trupele franco-sârbe din sud, cît şi cele cehoslovace, s-au mişcat mult mai tîrziu şi fără sa participe direct la lupte,  ocupând doar zone de securitate în Ungaria, după ce armata bolşevică ungară a fost zdrobită de cea română.

Citește și: Comisia Europeană invită statele membre să respecte normele UE privind drepturile de autor pe piața unică digitală

Cu atât mai importantă apare victoria românească, cu cît România, în acea perioadă, ducea un război pe două fronturi, al doilea front fiind în est, pe linia Nistrului, împotriva bandelor bolşevice ce făceau dese incursiuni în Basarabia, încercînd să răscoale populaţia şi să reocupe teritoriul dintre Prut şi Nistru pentru a-l aduce în “marea familie sovietică“.