În ziua de 31 Ianuarie 1418 a murit Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești între anii 1386-1418, erou al luptei antiotomane.

A fost înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie 1418.

Născut in 1355 , „Principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”, așa cum a fost numit de către istoricul german Leunclavius, Mircea cel Bătrîn , era fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386.

Citește și: Procurorii militari au trimis dosarul preotului Adrian Hari Irimescu la Parchetul Piteşti

În actele oficiale,  Mircea apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpînitorul, Io Mircea mare voievod și domn…”.

 În istoriografia română il gasim și sub numele Mircea cel Mare. Afland țara în plin proces de dezvoltare, Mircea Voievod continua consolidarea economiei, armatei, administrației și bisericii, centralizeaza puterea, emite monedă, stimulează comerțul, dezvoltă mineritul și agricultura.

 Semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să trimită la Constantinopol un fiu drept garanție.

Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie același an. La domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat încă din 1408.

 A  domnit peste Valahia timp de 32 de ani. In timpul domniei lui Mircea Țara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud și de la Porțile de Fier în vest până la Marea Neagră în est.

În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității sale, exprimată în titulatura pompoasă (care includea și titlul de despot „al țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea numismatică. Podunavia din titlurile lui Mircea cel Bătrân era Timocul din Serbia de astăzi.

Prima atestare documentară a localității Pitești datează din 20 mai 1388 când domnul Mircea cel Bătrân întărește Mănăstirea Cozia cu „o moară în hotarul Piteștilor”. Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Pitești, alături de Câmpulung, Curtea de Argeș, Brăila, Roșiori de Vede și Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri din Țara Românească.

Citește și: Exclusiv. Dezvăluirile comandantului scos la pensie: „Le-am spus colegilor de la Poliţia Mioveni că Miuţescu va sfârşi ca Mircea Drăghici”

Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, si mentiona:

„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.