30 Octombrie 1992 – moartea tragică a marilor artiști-patrioți Doina și Ion Aldea-Teodorovici

   În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, au murit într-un tragic accident rutier barzii Basarabiei, Doina şi Ion Aldea Teodorovici. 

Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, interpreţii legendari din R.Moldova care au cîntat primii despre limbă şi Eminescu	Mormîntul soților Aldea- Teodorovici (Cimitirul Central Ortodoxdin Chișinău)

 Imediat după revoluţie, au început activ propaganda pentru Unire şi pentru oficializarea limbii române în Basarabia. Dacă astăzi se învaţă în limba română şi dacă alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este în parte și meritul lor.

Soţii Teodorovici au fost cei care au cântat după 1989 despre Eminescu (domnul Eminescu – cum îl numeau ei) şi astfel l-au reintrodus în cultura basarabeană ca pe o comoară pierdută şi regăsită.

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență, la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia (România), unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”. La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova.

     În noaptea de 29/30 octombrie 1992 mașina în care se deplasau spre Chisinau a intrat într-un copac, în apropierea localităţii Coşereni. În maşină se aflau patru persoane, şoferul şi însoţitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Doina şi Ion, aflaţi pe bancheta din spate, au fost striviţi între greutatea maşinii şi copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie naţională.

Autorităţile au închis cazul, calificându-l drept un nefericit accident, în ciuda faptului că au existat voci care erau de părere că a fost vorba de o crimă. Astăzi, cei apropiați cuplului Teodorovici evită să răspundă la întrebarea: accident sau crimă? Mulţi spun că au dovezi, dar nimeni nu le scoate la suprafaţă. Totuşi au existat unele amănunte care la vremea respectivă au fost făcute publice.

     De exemplu faptul că ceilalţi doi pasageri ai maşinii au scăpat teferi. Şoferul nu a fost condamnat iar celălalt pasager a dispărut fără urmă până în ziua de azi. Europa liberă a difuzat o ştire chiar în noaptea în care cei doi au murit, ştire în care se vorbea despre apariţia pe șosea a unei maşini blindate care ar fi provocat accidentul.

Scriitorul Grigore Vieru, prieten apropiat al soţilor Teodorovici, a declarat că avea la cunoştinţă faptul că cei doi primeau telefoane şi scrisori în care erau ameninţaţi cu moartea. Apoi un alt element prezentat chiar pe canalele media în 1992 a fost relatarea privind sosirea ambulanţei la locul accidentului, Doina nu murise încă dar ambulanţa a refuzat să o transporte la spital şi a luat numai trupul fără viaţă al lui Ion. Doina s-a mai zbătut un timp între viaţă şi moarte însă fără să primească ajutor.

După ce într-un final a murit a fost ridicată de salvare… Cei doi au lăsat în urmă un băieţel Cristofor, care la vremea aceea avea 11 ani. Cristofor a fost crescut de mama Doinei, Eugenia Marin. Aceasta a declarat în 2004 pentru Ziarul de Gardă din Chișinău:

  “Când am declarat, într–un cerc restrâns, că voi depune o cerere pentru ca dosarul să fie reactivat, seara am şi fost telefonată de o persoană necunoscută şi ameninţată. «Să nu uiţi că ai copil», mi–a spus vocea şi eu, cum am rămas numai cu Cristi, am renunţat…”.

La intrarea în comuna Coşereni, se află o cruce de marmură albă, amplasată pe locul în care cei doi şi-au pierdut viaţa.  Monumentul este ocrotit de o salcie care deplânge cu fiecare adiere de vânt, destinul tragic al soţilor Aldea Teodorovici. Dumnezeu sa-i odihnească!