Din 1989, Imnul Național al României este „Deșteaptă-te, române!”. Versurile aparțin lui Andrei Mureșanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet și etnograf, om de mare cultură, cântăreț și autor de manuale de muzică.
Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Țara Românească revoluția a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul „Deșteaptă-te române!”, câștigându-și instantaneu gloria recunoscută, datorită mesajului energic și mobilizator pe care-l conține. De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui moment eroic din istoria României, datorită mesajului patriotic și de libertate pe care îl poartă în el. Așa s-a întâmplat și în timpul revoluției anticomuniste din 1989, când a fost decretat imn național, înlocuind imnul comunist „Trei culori”. Timp de câțiva ani a fost și Imnul Național al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba Noastră”.
Istoria imnului
Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independență (1877-1878), în Primul și al Doilea Război Mondial. Mai ales în zilele imediat următoare actului de la 23 august 1944, când România s-a desprins din alianța cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaților, acest imn a fost cântat în mod spontan și emis la stațiile radio.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste, la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a abdicat, „Deșteaptă-te, române!”, precum și alte marșuri și cântece patriotice au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsită cu ani grei de închisoare. Din anii ’70, melodia a putut fi din nou cântată, dar cu versurile originale modificate.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul a izbucnit pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanților.
