În ziua de 26 iulie 1324, Basarab I, voievodul Țării Românești (1310-1352), este numit într-un act emis de Cancelaria maghiară, „Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum” („voievodul nostru transalpin”).
Basarab a acceptat suzeranitatea regelui Ungariei, fiind recunoscut stăpânitor efectiv al Banatului de Severin.
În același document este menționată reușita misiunii primite de omul de încredere al regelui, comitele Martin Bogár, care fusese trimis în repetate rânduri pe lângă Basarab, dar fără succes.
Regele accepta existența politică a noului voievodat în schimbul recunoașterii suzeranității sale.
Citește și:
- Seară de jazz la Filarmonica Pitești
- Elevii români, locul al doilea la o competiție internațională de robotică
- Argeșeanca Mădălina Lupu, eleva lui Gheorghe Zamfir, admisă prima la Universitatea de Muzică București
Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la 18 iunie 1325 îl numește pe voievodul muntean „Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare” și relatează cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab.
Foto: Basarab I (1310-1352) – Pictură din Biserica Domnească de la Curtea de Argeș.
Basarab I Întemeietorul, este fondatorul Țării Românești. A fost fiul lui Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei, Carol Robert d’Anjou, care după Bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe comitele Laurentius din Zarand, pentru vitejia sa din acea bătălie, in care armatele maghiare au fost înfrânte de oastea lui Basarab I.
Textul respectivei diplome conține mențiunea : „Basarab, filium Thocomerii” („Basarab, fiul lui Thocomerius”).
0 Comentarii