În ziua de 24 iulie 1978, generalul de securitate Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne al României, cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn. Defecțiunea în occident a lui Pacepa a fost o mare lovitură pentru spionajul românesc și personal pentru dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.
Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928, București, România – d. 14 februarie 2021, New Jersey, SUA) a fost un general în Securitate și jurnalist român. A fost secretar de stat al Ministerului de Interne al României, șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) al României comuniste și consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu. În anul 1978, a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operații împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca „o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite”. Pacepa a devenit ulterior cetățean american, trăindu-și restul vieții în SUA.
Concluzia raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (pagina 628), aprobat de Președintele României și publicat la 18 decembrie 2006, subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de generalul Pacepa. Potrivit acestui raport, el „a contribuit la degradarea dramatică a imaginii lui Ceaușescu”. Informațiile oferite de Pacepa au fost de asemenea un important revelator al caracterului criminal al dictaturii în influente cercuri politice și de media din Vest. Securitatea și moștenitorii săi nu i-au iertat niciodată lui I. M. Pacepa acest act de trădare”.
Pacepa și-a făcut studiile la Facultatea de Chimie Industrială din București, dar a fost încadrat în Securitate (Direcția a II-a de Contrainformații Economice) cu câteva luni înainte de absolvire. El și-a luat diploma de inginer patru ani mai târziu.
Între 1956 și 1960 a fost șef adjunct al Misiunii Române în RFG și șef al rezidenței de spionaj a României din acea țară. În aprilie 1966, colonelul Pacepa este numit în funcția de adjunct al șefului Direcției de Informații Externe (DIE), deținând această funcție până în aprilie 1972. Este avansat apoi la gradul de general maior (1967). În cadrul DIE a purtat numele conspirativ Mihai Podeanu.
În perioada 19 aprilie 1972 – 24 iulie 1978, Pacepa a fost consilierul lui Ceaușescu pentru securitate națională și dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE) și secretar de stat la Consiliul Securității Statului (în cadrul Ministerului de Interne). Ulterior promovării sale în funcția de secretar de stat, a fost avansat la gradul de general locotenent (19 august 1974).
În iulie 1978, Pacepa a fost trimis de Ceaușescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt, și acolo a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea sa de azil a fost aprobată de președintele Jimmy Carter.
În septembrie 1978, regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu i-a dat două condamnări la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare și a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Yasser Arafat și Muamar al-Gaddafi au pus, de asemenea, câte un premiu de un milion de dolari pentru asasinarea generalului în SUA. În anii 1980, Securitatea a oferit teroristului Ilici Ramirez Sanchez zis Carlos Șacalul, un milion de dolari pentru a-l omorî pe general în SUA. Șacalul nu l-a putut însă identifica pe Pacepa, dar la 21 februarie 1981 el a aruncat în aer o parte a sediului postului de radio Europa Liberă din München, care transmitea dezvăluirile generalului.
În 1987, Pacepa a publicat Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief, prima carte occidentală care a dezvăluit viața deșănțată de la curtea unui dictator comunist. Red Horizons a fost tradusă în românește ca: Orizonturi roșii: Cronicile unui spion comunist și a fost publicată în SUA de unde a fost trimisă ilegal în România. Cartea a fost, de asemenea, tradusă în limba maghiară, și în 1988 ea a fost publicată clandestin la Budapesta într-o ediție de buzunar—similară cu cea a cărților lul Mao Tse-Dun. În 1988, și apoi în 1989, Red Horizons a fost serializată la Europa Liberă. Potrivit martorilor oculari, străzile Bucureștiului erau goale în timpul acestor emisiuni.
La 25 decembrie 1989, Ceaușescu a fost condamnat la moarte în cadrul unui proces în care acuzațiile împotriva sa au provenit, aproape cuvânt-cu-cuvânt, din Red Horizons. A doua zi, noul ziar guvernamental Adevărul, care înlocuise Scânteia, a început să serializeze Red Horizons cu mențiunea că această carte „a jucat un rol incontestabil in răsturnarea lui Ceaușescu”
Citește și:
- E un început în toate, domnule Chiriloiu! Jandarmeria a amendat Direcţia Silvică Argeş că urşii se plimbă în voie pe Transfăgăraşan
- Statul Paralel a operat şi în Argeş. Patronul „Metabet” confirmă că a fost presat în celulă ca să-şi vândă afacerea
- Vânătorul suspendat pe trei ani din AJVPS Argeş revine cu noi dezvăluri. Ionuţ Popescu, despre colegii din grupa de vânătoare: „Împuşcaseră trei purcei mistreţi şi voiau să declare doar unul”
În 1993, Pacepa a publicat Moștenirea Kremlinului (București, Editura Venus), în care a documentat continuitatea în România a poliției politice de tip comunist. În 1999, el a publicat trilogia Cartea Neagră a Securității (București, editura Omega-Ziua), care a devenit best-seller în România.
Pacepa a scris pentru diverse ziare și reviste americane, precum The Wall Street Journal, National Review, The Observer și The Washington Times.
Pacepa a decedat în data de 14 februarie 2021, în Statele Unite ale Americii, în urma infectării cu COVID-19. A fost înmormântat în cimitirul militar Arlington din Statele Unite.
Notă: Jurnalul de Argeș a publicat articolul „Un scandal de spionaj economic de la Combinatul Petrochimic Piteşti, investigat de generalul Pacepa”, preluat și de revista Eveniment Istoric, care poate fi citit aici.
0 Comentarii