În ziua de 21 Septembrie 1939 a fost asasinat de către un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu, prim ministrul Guvernului României, Armand Călinescu.
Armand Calinescu a fost ucis in apropierea casei sale din Bucuresti, din ordinul lui Horia Sima, conducatorul miscarii legionare.
Avea 46 de ani în momentul în care a fost asasinat.
Uciderea sa a fost un act de răzbunare al membrilor Gărzii de Fier, împotriva cărora Armand Calinescu adoptase măsuri extrem de severe.
A doua zi după tragicul incident, poliţia a înconjurat casa conspirativă în care se ascunseseră ucigaşii, i-a capturat şi i-a transportat la locul atentatului, unde au fost executaţi demonstrativ, iar cadavrele lor au fost lăsate în stradă.
La locul respectiv a fost pusă o pancartă pe care scria „Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de țară". De asemenea, au fost aduși elevi de la școlile din capitală pentru a vedea cadavrele. În toată țara au început din ordinul lui Carol al II-lea execuții sumare ale legionarilor, cel puțin 300 de legionari fiind uciși fără judecată de către autorități, unii din ei fiind spânzurați de stâlpi de telegraf. Represiunea a avut loc sub guvernul Gheorghe Argeșanu, care după finalizarea acestei misiuni a fost înlocuit cu guvernul Constantin Argetoianu.
În Însemnările zilnice ale sale din 1939, Constantin Argetoianu, un atent observator al vieții politice, remarca cruzimea cu care fuseseră săvârșite represaliile, cruzime care avea să îi fanatizeze și mai mult pe legionari. În noiembrie 1940, Argeșanu a plătit cu prețul vieții răzbunarea lui Călinescu, iar alți demnitari apropiați de Carol al II-lea au trecut foarte aproape de moarte.
Asasinii lui Armand Calinescu
In 1938, Calinescu ordonase masuri care practic au decapitat miscarea legionara, ceea ce i-a atras ura organizatiei.
O tentativa de asasinare a demnitarului s-a consemnat si in 13 februarie 1939, cand un dispozitiv exploziv a fost amplasat sub podul peste Dambovita, pe traseul urmat de acesta, planul fiind insa dejucat la acea data.
Politicianul român a fost unul dintre liderii Partidului Național Țărănesc si, in timpul dictaturii regale carliste, a ocupat functia de premier din martie 1939.
A fost un sustinator al politicii traditionaliste, precum si un adversar consecvent al Germaniei naziste.
După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al României. În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franța și Marea Britanie. În septembrie 1939, a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazistă, precum și evacuarea prin România a tezaurului polonez.
Armand Călinescu s-a născut la 1893, la Pitești, a fost un jurist, filosof, om politic și ministru român. A fost, de asemenea, cel de-al 39-lea prim-ministru al României în perioada 7 martie 1939 până la asasinarea sa din 21 septembrie 1939.
Armand Călinescu s-a născut în familia colonelului Mihai Călinescu și a soției sale Ecaterina, născută Gherman. A urmat școala și Liceul „Ion C. Brătianu” în localitatea natală, fiind un elev eminent.
Citește și: Șeful Dacia avertizează: România pierde din competitivitate, iar Renault poate produce mașini în alte țări
0 Comentarii