20 iunie 1862 : Asasinarea lui Barbu Catargiu, primul ministru al Principatelor Unite (România)

 Este primul asasinat politic din România modernă. În ziua de 8/20 iunie 1862 este asasinat primul ministru al Principatelor Unite, Barbu Catargiu (n.26 octombrie 1807, Bucuresti).

Citește și: România, sub efectul ciclonului din Marea Neagră: Un mort, un dispărut, zeci de localități inundate

A fost lider al partidei conservatoare și strălucit orator, a fost un jurnalist și politician român, ministru și apoi prim-ministru al României din 15/27 februarie 1862, până în ziua asasinării sale. Calitățile sale oratorice, cultura și energia sa au făcut să devină o personalitate marcantă a conservatorilor. Era fiul marelui vornic Ștefan Catargiu și al Țiței (Stanca) Văcărescu (fiica banului Barbu Văcărescu).

A fost prim ministru al României dîn  1862 si până când a fost asasinat pe 20 iunie  al aceluiași an. 

La 22 ianuarie 1862, după recunoașterea deplină a Unirii Principatelor Române de către Marile Puteri, domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl desemnează pe Catargiu cu formarea primului guvern unitar al țării.

În calitate de prim-ministru, Barbu Catargiu înaintează spre dezbaterea Adunării legislative un proiect de lege agrară, un proiect conservator, care nu prevedea împroprietărirea pe loturile pe care țăranii le lucrau ci prevedea constituirea unui pământ comunal care cuprindea câte 3 pogoane de fiecare familie țărănească. Împotriva lui s-a ridicat întreaga opoziție liberală și progresistă. Proiectul era susținut de majoritatea Adunării, care era alcătuită din mari proprietari. Kogălniceanu și-a folosit arta oratorică încercând să trezească interes și compasiune față de țărănime și a cerut împroprietărirea acestora cu loturile avute în folosință susținând că rezolvarea problemei rurale reprezenta însăși baza de dezvoltare ulterioară a statului modern. Catargiu a numit acest discurs „o himeră ciudată, paradoxală, o himeră cu cap de porumbiță, cu corpul de aspidă și coadă de șopârlă măglisitoare” împotrivindu-se unei astfel de împroprietăriri deoarece „o nație nu trăiește prin milostenie”.

Opoziția, dându-și seama că proiectul va trece deoarece conservatorii aveau majoritatea, a început să organizeze adunări publice și campanii în presă, atmosfera politică devenind încordată. Opoziția a hotărât să organizeze o mare demonstrație populară pe „Câmpia Libertății” de pe Dealul Filaretului, la 11 iunie 1862, când se aniversau 14 ani de la Revoluția de la 1848. Deputații conservatori au cerut guvernului să interzică manifestația iar Catargiu a declarat la 8 iunie: „voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniștei; voi prefera moartea mai înainte de a călca sau de a lăsa să se calce vreuna din instituțiile țării”. În aceeași seară, plecând de la palat și negăsindu-și trăsura la scară, este invitat de prefectul poliției, colonelul Nicolae Bibescu, în trăsura acestuia.  În momentul în care trăsura deschisă a ajuns sub clopotnița de la Mitropolie, s-au auzit două focuri de armă: unul l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap, la baza craniului, omorându-l pe loc, iar celălalt a șuierat pe lângă urechea prefectului. Domnitorul Cuza a fost informat, chiar de Nicolae Bibescu, că asasinul a reușit să se facă nevăzut.

Citește și: O problemă națională: „34.000 de elevi înmatriculaţi în anul şcolar 2020 – 2021 în clasa a XII-a, nu sunt înscrişi la Bacalaureat”

Asasinul său prezumtiv se presupune că era Gheorghe Bogati, însă nici până astăzi nu se cunoaște cu certitudine cine l-a   împușcat sub clopotnița Mitropoliei din Bucuresti, după ce ieșise din Adunarea legislativă a țării.

După asasinarea lui Catargiu,  Bogati  s-a îmbogățit și a primit un post important la  Piatra Neamț. Printre cei suspecți de asasinat a fost și Nicolae Bibescu, prefectul Poliției București, care a fost poreclit ulterior „Pistol“ si care a  refuzat să ofere declarații Judecătoriei Criminalicești.